|
Linda Vachon |
|
Totem by Antoaneta Abadzhieva |
Patrick George |
|
arta de a fi, arta de a trai in prezent, arta de a exista acum, aici. de dimineata, ascult vocea unei prietene la radio romania cultural. imi insenineaza primele ore. ascult muzica si dansez prin casa, desculta. asa s-a incheiat seara si asa incepe dimineata. prin dans. zambesc trecatorilor si drumul imi ia o ora. ma intreb unde se grabesc toti atat de tare. m-am grabit si eu, multi ani, spre nicaieri. e dureroasa graba, ne sufoca timpul. iar timpul nu ne e inamic, ci prieten. si merg incet, ma mir ca unii claxoneaza si nu obosesc sau nu se satura sa fie tot timpul stresati, nervosi, epuizati emotional, fizic si psihic. ajung la birou si primesc flori. un buchet mare, in culori minunate, potrivite cu sandalele mele in contrastul nebunului. le-am primit fiindca am zambit soarelui sau fiindca mi-am zambit mie? am venit pe stradute linistite, am ocolit multa parte din aglomeratia de zi cu zi. mereu se schimba cate ceva. azi e o zi magica, e o zi perfecta, frumoasa, superba. e o zi de toamna-primavara. simtiti?
Da! Ador gandurile tale verzi. Ai putea scrie un abecedar pentru suflet. :)
ReplyDeleteCe frumos! Iti multumesc mult! Si te mai astept pe aici, ma bucur de oaspeti!
ReplyDeleteThis comment has been removed by the author.
ReplyDelete