before my voice fails

                     

ai vrut ca noaptea să se oprească într-un punct, fie la ora 3, fie la 4. n-ai pus preţ pe sărutări, ci pe oase, mâini, coapse, braţe. te-ai oprit cu răsuflarea pe fiecare centimetru de piele, de teamă. nimeni nu mai pleacă nicăieri, ai spus, dar te-ai ridicat la 6 pentru că nu poţi fi în două locuri deodată.

m-am pierdut şi eu între două uşi. la ce-ţi trebuie ţie dans contemporan, mi-ai spus. am adormit oricum, dansând, plângând. atunci când începi să devii jumătate din ceea ce erai cândva, începi să îţi zăreşti venele. aveai dreptate, pielea devine mai străvezie.

wer bist du?