15 April 2010

derbedeul din mine a visat din nou

pare-mi-se că eram prin germania sau poate că pur şi simplu nu înţelegeam ce ziceau oamenii ăia, dar vorbeau cu un accent dârz, germanţ. şi-mi făcusem cumpărăturile şi mă duceam acasă fără să ştiu unde mă duc exact şi căutam printre amărâţii ăia de eurocenţi să-i pun în automat şi să-mi iau un bilet şi pffff, stupefacţie, nu-mi ajungeau, uite, aveam 50 de eurocenţi, hmm, uite încă 10, 5, 65 de eurocenţi, nu-mi ajung, o călătorie dus e 1,70 euro, fir-ar. şi apare tipul ăsta Out of the Blue, blond, cu un copil de mână, o fetiţă sau un băieţel, ar fi putut să fie. şi-l ştiam, fir-ar, îl ştiam, dar nu-mi aduceam aminte de unde. să ne mai fi întâlnit prin germania când eu târam de sacoşele de cumpărături? şi-ncepe să-mi vorbească, dar vorbea încet, era clar că aşa vorbea el de obicei, iar eu nu îl înţelegeam şi mă obosesc oamenii care vorbesc mereu încep, e bine să ţipi uneori, să-ţi laşi nervii să iasă la aer. şi vorbea în germană, îi zic că nu pricep, îmi spune ceva în engleză, aud frânturi, îl întreb ca o idioată: what?I'm sorry, what?Ididn'tunderstandwhatdidyousay?whatdidyousay?. şi-mi zice că I have a fixation. eu? şi că i-am dat numărul de telefon data trecută şi că la sfârşit i-am dat o cifră greşită. şi mă gândesc că e fain tipul, e blond, da, da, înalt, are un copil de mână, băieţel, fetiţă. şi arată bine tipul, dar uite, până la urmă găsesc bani de bilet, îmi iau şi-i zic că ne mai vedem şi nu-i dau numărul, uit, el nu zice nimic şi plec. şi pe urmă îmi dau seama că am uitat şi mă trezec, ca-n orice vis, brusc pe strada pe care stă el, ba chiar la el în casă, în haină groasă de iarnă şi-n pijamale. şi-apoi brusc pe stradă, îmi arată maşina lui, o maşină albă, probabil un opel. şi pe urmă intrăm într-un fel de pub, îi dă de mâncare fetiţei lui, acum e fetiţă, nu mai arată ca şi cum ar fi putut să fie şi un băieţel, dar când ieşim, fir-ar, îi dezmembraseră unii maşina. da, da, chiar aşa, chiar acolo, ca să vezi, şi vizavi era un atelier de piese auto şi ăia tăiau fier şi i-am zis uite, cheamă poliţia, sigur acolo îţi taie acum bucăţi din maşină. mie-mi luaseră telefonul lăsat în maşina lui, iar eu mă gândeam că mai am 50 de lei, că trebuie să merg să-i schimb în euro şi să-mi iau bilet spre românia.

6 comments:

  1. ce vis, 'domle! ce m-am distrat! :D

    ReplyDelete
  2. si-ar fi trebuit sa va luati de mana, sa mergeti sa luati un iepuras, pe care sa-l tineti in casa aia cu acopreis mov care a fost luat de vantul acela teribil din data de 17martie. casa aceea primitoare si publica, lasata ca monument.

    ReplyDelete
  3. @lumi: să ştii că ce vis :)) de-asta m-am şi gândit să-l povestesc.
    @hain: un bun visător, aş spune.

    ReplyDelete
  4. multumiri:p cand visam?:)

    ReplyDelete
  5. oricând doreşti. just pick a night. cu stele, de preferat.

    ReplyDelete
  6. oki.dar sa fie de acum.:)

    ReplyDelete

With the past, I have nothing to do; nor with the future. I live now. Ralph Waldo Emerson

Don’t pray when it rains if you don’t pray when the sun shines.




îmi ţin fericirea în buzunare, în zeci de buzunare cusute pe dos.

My photo
scriu pentru mine, ca să cresc mare