07 April 2011

ceaiul neceaiul



ce-ţi mai plăcea să te joci cu necuvintele.

cu genunchii la gură, urmăreşti  conturul abia vizibil al unei vânătăi care mai are puţin şi trece. ai vrea să ştii. ai vrea să rămâi aici, să te uiţi la vânătaia asta până când dispare. aşa ai putea să măsori în sfârşit timpul.


cu respiraţia cum stai?

simţi cum la rădăcina nasului te doare până şi pielea. sau poate sunt ochii. ai vrea să dormi la un moment dat. câteva ore de somn, în aşternuturile călduroase. dintr-un motiv sau altul, ţi-e frig tot timpul. acum fugi de trecut, citeşti până la epuizare, citeşti şi reciteşti aceeaşi frază pe care nu o mai înţelegi pentru că deja ai adormit cu cartea în mână. repede, să nu te prindă din urmă trecutul.


azi ai văzut cum au început să cadă petalele.

se scutură pomii, iar tu te îneci. cel mai adesea însă, nu mai poţi să respiri. ţi se întâmplă mai ales când te întorci acasă, după-amiaza. acum îţi vine să plângi, dar n-o să faci asta. o să te gândeşti doar la cartea pe care ai început-o acum şi care nu-ţi place. nu ai nevoie de nimic din această lume. cumperi mâine iubita mea, sputnik?


mâine vei cumpăra iubita mea, sputnik.

nu ştii dacă ai luat decizia bună. nu te mai întrebi. eşti un alt om. încerci. ştergi totul cu buretele. priveşti pe fereastră atunci când ar trebui să dai un răspuns. nu te mai superi. nimic nu mai contează cu adevărat. ţi-ai dat seama că ai început, acum foarte mult timp, să trăieşti doar pe jumătate, iar acum îţi vrei viaţa înapoi.


octombrie la fereastra mea.

trei raze de lumină ca nişte dreptunghiuri aprinse luminau peretele. un fel de lumini nebune şi mult prea matinale pe care nu le-a întrebat nimeni dacă nu cumva au greşit camera. draperiile sunt prea scurte. trei dreptunghiuri ca nişte neoane aprinse odată cu răsăritul, fără sens.


ţi-ai cumpărat o carte de uliţkaia.

ai cumpărat o carte de oulitskaia. ai luat-o în grabă, ai văzut mai târziu că e plină de nuvele. nu-ţi prea plac. sau poate nu astea. atât de aproape de viaţa asta joasă, ieftină, simplă.


ai vrea să dormi o mie de vieţi.

îţi pregăteşti ceaiul în bucătărie şi închizi ochii pentru câteva secunde. eşti dincolo. te vezi, prin fumul de ţigară, în cealaltă bucătărie. încă o dimineaţă, şi încă o dimineaţă, şi încă una. o mie de dimineţi.

şi dormi.



4 comments:

  1. vreau un ceai cu tine!

    ReplyDelete
  2. hai, o sa-ti fac un cadou de data asta. :)

    ReplyDelete
  3. bine abia astept:p am sa vin curand:d

    ReplyDelete
  4. super. sa ma anunti. :)

    ReplyDelete

With the past, I have nothing to do; nor with the future. I live now. Ralph Waldo Emerson

Don’t pray when it rains if you don’t pray when the sun shines.




îmi ţin fericirea în buzunare, în zeci de buzunare cusute pe dos.

My photo
scriu pentru mine, ca să cresc mare