dă-mă uitării

şi-n liniştea nopţii şi la 23.07,
dă-mă uitării.
şi acum când afară plouă şi maşinile s-au aglomerat la intersecţie
pe calea victoriei
dă-mă uitării.
când s-au stins toate luminile de la etajul cinci
şi magazinul de la parter s-a închis,
când au strâns şi toate florile din piaţa amzei
şi au aruncat pe trotuar apa în care au ţinut toată ziua narcise şi lalele
dă-mă uitării.
când s-au dus la culcare toţi cerşetorii
şi au pus lacăt pe uşile bisericii romano-catolice de pe bulevardul magheru
dă-mă uitării.
când au închis toate cinematografele şi au adunat cu mâna
cele câteva bilete uitate sau aruncate pe jos în sală
şi s-a închis şi cafeneaua din pasajul universităţii,
iar toate scările rulante s-au oprit până mâine dimineaţă la ora cinci
dă-mă uitării.
când recunoşti şi tu în tine ceea ce recunoşti şi în mine acum când îţi vorbesc,
dă-mă uitării.

aşa am început să uit ca un bătrân care s-a speriat când a văzut că s-a făcut aprilie.