Fii tu schimbarea pe care vrei să o vezi în lume

©verde ursuz

sau în viaţa ta.

e o întrebare simplă care te-a urmărit când mergeai în jos pe câmpineanu. când ai trecut pe lângă altcineva, ţi-ai dat seama că nu-ţi auzeai paşii. pe urmă am ajuns la strada mea preferată din bucureşti. aş vrea să ne oprim într-o seară şi să-ţi arăt strada aia. să stăm acolo, un minut, şi să ne uităm la ea. e minunată. şi-ar mai fi şi benjamin franklin şi-ar mai fi şi vitrina librăriei anthony frost.

o să fiu schimbarea aceea, prin paşi mărunţi, dar o să fiu tocmai pentru că nu am cale de întoarcere. pentru că ai trecut prin cele mai adânci straturi ale sufletului tău şi nu ţi-a plăcut ce-ai găsit acolo. pentru că nici acum n-ai curajul să spui te iubesc tocmai pentru că asta nu ţi-ar aduce nimic bun.

cineva m-a întrebat chiar în urmă cu o oră, în timp ce eu număram cu privirea cele peste treisprezece chiştoace de ţigară, de ce nu putem să fim, pur şi simplu, cu cei pe care îi iubim. poate pentru că îi iubim prea mult şi ne iubim pe noi prea puţin?

mi-am cam pierdut liniştea şi s-a cunoscut imediat. mă auzeam cum îmi spuneam că nu m-am schimbat deloc, dădeau buzna deodată toate fricile şi tot dorul aşa că am început să merg mai repede ca şi cum asta mi-ar fi lăsat umbra în urmă.

fruntea sus, pui de urs.