îmi aduc aminte de echenoz şi nu-mi aduc aminte de echenoz

oricum, despre safran foer. îmi plac cărţile în care ajung să trăiesc. aşa am păţit recent citindu-l pe murakami când mi se părea că toate pisicile de pe stradă sunt pisicile din carte*. în extrem de tare şi incredibil de aproape a lui foer am trăit doar pe jumătate, doar că am gustat numai din personalitatea lui oskar trecând oarecum superficial peste modul în care încerca să facă faţă morţii tătălui său în urma atentatelor de la 11 septembrie. n-ai cum să nu vezi joaca aceasta, să nu vezi cum toate gândurile puştiului de 9 ani sunt îndreptate către obiecte menite să facă lumea aceasta mai puţin periculoasă: un etaj care să coboare cu totul, exact ca un lift, cămăşi zburătoare, arme cu senzori de furie care să nu te lase să tragi chiar dacă eşti poliţist ş.a.m.d. m-a prins mintea lui oskar şi-atât. ştiam că foer scrie deja o literatură care poate trece în mediul digital foarte uşor, ba chiar ai putea să-ţi imaginezi că cineva a printat un roman electronic.

citesc despre cărţi de la 7 dimineaţa, iar acum, pentru că trebuie să plec, îmi doresc să se facă din nou dimineaţă şi să mai citesc un pic, lângă cafea. noroc că după-amiezile sunt tot ale mele. :)

*kafka on the shore