14 April 2011

dă-mă uitării

şi-n liniştea nopţii şi la 23.07,
dă-mă uitării.
şi acum când afară plouă şi maşinile s-au aglomerat la intersecţie
pe calea victoriei
dă-mă uitării.
când s-au stins toate luminile de la etajul cinci
şi magazinul de la parter s-a închis,
când au strâns şi toate florile din piaţa amzei
şi au aruncat pe trotuar apa în care au ţinut toată ziua narcise şi lalele
dă-mă uitării.
când s-au dus la culcare toţi cerşetorii
şi au pus lacăt pe uşile bisericii romano-catolice de pe bulevardul magheru
dă-mă uitării.
când au închis toate cinematografele şi au adunat cu mâna
cele câteva bilete uitate sau aruncate pe jos în sală
şi s-a închis şi cafeneaua din pasajul universităţii,
iar toate scările rulante s-au oprit până mâine dimineaţă la ora cinci
dă-mă uitării.
când recunoşti şi tu în tine ceea ce recunoşti şi în mine acum când îţi vorbesc,
dă-mă uitării.

aşa am început să uit ca un bătrân care s-a speriat când a văzut că s-a făcut aprilie.

4 comments:

  1. este cel mai frumos poem pe care l-am citit aici vreodata.

    ReplyDelete
  2. multumesc mult, m-a inspirat un poem trimis de o prietena: http://vimeo.com/9527194

    ReplyDelete
  3. hah! ce tare!:)
    mi-ai adus bucurestiul mai aproape:)

    ReplyDelete

With the past, I have nothing to do; nor with the future. I live now. Ralph Waldo Emerson

Don’t pray when it rains if you don’t pray when the sun shines.




îmi ţin fericirea în buzunare, în zeci de buzunare cusute pe dos.

My photo
scriu pentru mine, ca să cresc mare