te aud

aş vrea ca scrisul, da, scrisul să fie cel care îmi spune, măcar o dată, că o să fie bine. să-mi scrie, literă cu literă, că lucrurile pe care nu le pot controla nu-mi vor face rău. să-mi spună că am putere, că ăsta nici măcar nu e un hop, că e o reuşită, să mă mintă scrisul, cu diacritice cu tot.

te aud
aud cum loveşti
dangăte mici
în spatele a tot ceea ce sunt
cât să răsune înnăbuşit
începutul lumii
un urlet mut
te aud
în sfârşit
sfârşitul