on the run

lucruri ciudate, mici, gânduri fugare, dar suficient de puternice încât să le simţi esenţa drept în inimă. vei pleca. simţi că de fiecare dată când ai ştiut că vine vremea să pleci, ai plecat. ai împachetat puţin, iar de data aceasta vei lua, poate, şi mai puţine bagaje. de data aceasta, cărţile contează cel mai mult. şi timpul liber. şi presentimentul unor mari schimbări. doi ani în viena de care mă desparte fix un an. un an în care cărţile de limba germană şi filmele se vor îngrămădi din ce în ce mai multe pe masă. în care se va urma un traseu fix. un an în care parisul va apărea din nou în calendar şi în care te vei întreba de o mie de ori dacă iei decizia bună. dar vei pleca. e un oraş din care pleacă toţi, mai devreme sau mai târziu. şi e un oraş în care nu găseşti nimic schimbat în bine atunci când te întorci.

în altă ordine de idei, e luni, iar lucrurile devin brusc amare şi aglomerate. timpul aleargă de la prima oră, de la un şapte nemilos şi de la o dimineaţă extrem de friguroasă. nu e toamnă, e doar dezordine.