hai să spunem

că s-au mai liniştit apele. că o cafea e tot o cafea, dar că acum o pregăteşti la adăpostul unor perdele pe care nu credeai să le găseşti tocmai la ikea pentru că par lăsate moştenire de o bunică din bucovina. nu am însă bunici acolo, dar dacă ar trebui să rămân în ţară, acolo e singurul loc în care aş putea să locuiesc. nici timp mult nu prea încape într-o zi, dar asta numai dacă stai şi se face târziu de tot şi tu-ţi mai faci încă un ceai şi termini ultimele povestiri ale lui borges. toată casa e scăldată în lumini blânde, aşa cum ţi-ai dorit dintotdeauna şi doar biblioteca pare să lipsească. îţi promiţi iar că o să citeşti toate cărţile din lume. te deranjează prea puţin că nu poţi scrie despre cele mai frumoase lucruri în concret. le vei povesti oricum unei singure persoane, la cafea, zâmbind.