"as fi vrut sa-mi pipai inima sa vad cat e de vindecata"

dorm câte cinci ore pe noapte. îmi asum inconştienţa asta pe care mi-o permit încă. un moft, un lux. ştiu cât de mult şi cât de în rău m-ar putea influenţa nopţile de nesomn. şi mai ştiu că doar patru zile mă pot face să rezist în ritmul acesta. nu îţi trebuie multă oboseală până când miile de litere să înceapă să nu mai asculte de tine. canapeaua rămâne strânsă. dorm pe apucate, ca şi cum dimineaţa ar fi deja mult prea aproape. de la 2 până la 7 nu poţi spune că ai trăit o noapte. citesc în metrou. cam 35 de pagini în 20 de minute, cu o scurtă întrerupere în piaţa victoriei. atunci las cartea întredeschisă şi o ţin lângă mine, uneori în braţe, până la următorul metrou. dimineţile sunt aglomerate, e greu să citeşti la 7.30. şi totuşi, mă întreb ce fac. ce lipseşte şi nu găsesc. ce caut şi nu identific printre lucrurile pe care credeam că le am deja. poate e doar târziu. aş vrea să-mi fie mai bine decât îmi este acum. e doar însă unul dintre acele puncte pe care nu le putem controla. sau le putem anihila cu greutate, obosiţi şi cu o frică de copii. puţine lucruri ar putea fi însă înţelese la această oră.