ce există cu adevărat

poate că există doar un "cântec pentru a te face să zâmbeşti". nu ştim ce există cu adevărat şi ar trebui să renunţăm să încercăm să aflăm. dacă ne-am opri să vedem cât de puţine lucruri putem controla, cât de puţin ar trebui să privim în trecut şi cât de puţin spre viitor, cât de mult ar trebui să simţim şi să trăim în prezent, am începe chiar acum să ne schimbăm. şi asta mi-aş dori să văd că fac toţi oamenii. mi-am amânat fericirea atât de mult timp. fericirea care nu depindea de alţi oameni, ci numai de mine. o greşeală? nu, o lecţie. nu-i las timp să mă macine, trăiesc totul de-atâtea luni şi merg uneori pe o pantă nesigură, îmi luxez poate glezna, dar îmi trece, nici nu o privesc ca pe un accident, totul e un pas înainte şi nu mai amân lucrurile. sunt multe de spus despre cât de multe începi să simţi şi să faci atunci când trăieşti. avem tipare, avem frici. dar nu avem încredere şi niciodată n-am ştiut de ce. uneori ne-alimentăm singuri teama asta (pe cât e de uşor să gândeşti negativ, pe atât e de nociv). prin paşi mărunţi, vei descoperi la un moment dat momentul în care ştii că nu o să-ţi mai fie frică. dar trebuie să vrei asta, să ştii că poţi să te schimbi şi să te bucuri de viaţă. să fii OK cu cine eşti în orice moment. nu eşti greşelile tale din trecut, eşti tu, un om minunat, oricine ai fi şi ai dreptul la fericire. şi în orice clipă trebuie să ştii că fericirea ta nu depinde şi nu trebuie să depindă de alţi oameni. o găseşti în tine, iar abia atunci vei simţi cu adevărat cum şi ceilalţi îţi împărtăşesc acea fericire pe care nu vor şti s-o explice, dar pe care o vor simţi şi care o să-i atragă. fii tu şi bucură-te de toate lucrurile pe care le-ai amânat până acum. fii tu şi desprinde-te de frici şi lasă-i pe alţii să-ţi ofere un umăr când simţi că nu mai poţi. nimeni nu e singur pe lume, trebuie să vedem asta şi-o să-i apreciem, o să-i iubim pe cei care ne sunt alături.

cred ca abia acum înţeleg ce înseamnă că "fericirea stă într-o ceaşcă de ceai"..