05 January 2012

fără titlu

iubire
n-ai nume
nici iubire nu ştiu dacă eşti
pentru că în lumea asta în care trăim
nu există cuvinte
există degete
centimetri calzi de piele
de obicei a ta
există zâmbete pe care le ghiceşti dimineaţa
există ceşti care apar pe după uşi
aburinde
în care ştii că e ceva bun
există tălpi desculţe
pe centimetri de pardoseală rece
există apoi un pat în care ţi-e drag să n-ai loc
lângă el
în lumea asta în care trăim/trăiesc
nu sunt cuvinte
nici griji
şi nici nu ştiu unde le-am lăsat
mai apar
dar le scufundăm în îmbrăţişări
îmi place să-ţi simt gâtul aproape.

google translate, with a bit of help


love
You don't have a name
love or I don't know
because in this world we live in
there are no words
there are only fingers
centimeters of warm skin
usually yours
There are smiles that you guess in the morning
cups are occurring after the doors
steaming
in which you know there's something good
there are bare feet
on the cold floor inches
There is then a bed in which you're welcome to not have place
with him
in this world we live in / I live
there are no words
no worries
and I do not know where I left them
they sometimes appear
but we sink them in hugs
I like to feel your neck close.

2 comments:

  1. Cand am inceput sa te citesc scriai incalcit si intr-o violenta ciudata gri, ca din spatele unui paravan poros care cred ca ti-era scut in jurul inimii si privirii, sa o feresti cat mai mult de oameni si de atingerea vorbelor lor. Nu ne cunoastem de atata timp de cand am inceput eu sa incerc sa imi imaginez cine e l'enfant terrible care scria povestile lui Verde Ursuz. si chiar daca acum ne cunoastem realmente, uneori imi place sa mai vin aici si sa redescopar acea fragilitate asimetrica pe care o asociam cu mirosul de haine proaspat spalate, de lemn, de ploaie in noiembrie, cu carti pe masa si cu niste locuri din Bucuresti care acum nu mai exista. E ca si cand i-ai citi unui prieten foarte drag liniile sufletului, acel "halflife" in care nu doarme si umbla sau scrie creanga. Intre timp, am avut surpriza asta fantastica in care tapetul ala poros s-a decojit si nu mai e umezeala si noiembrie si miros de lemn si de fum in povestea asta, ci lumina orbitoare a unei dimineti in care au patruns dragostea si fericirea si linistea. E un zgomot de fond uneori care e ca o melodie, and you look happy. You write about love for the first time like this :) Te felicit si ma bucur enorm pentru tine >:D<

    ReplyDelete
  2. dupa cum iti spuneam si azi, over the white chocolate or whatever that was, imi place stilul ala oarecum scriptic. e mai bine sa nu transmit o tristete clara, cred insa ca atunci cand vorbesti despre fericire nu ai cum sa fii altfel decat sincer si explicit si, prin urmare, sec. incep sa scriu ca un alecsandri, in vreme ce in mine esentele vor avea intotdeauna si izul de mai sus, ceva mai inchis in sine. ai scris frumos si-mi place cum ne impartim realitatea si calatoriile.

    ReplyDelete

With the past, I have nothing to do; nor with the future. I live now. Ralph Waldo Emerson

Don’t pray when it rains if you don’t pray when the sun shines.




îmi ţin fericirea în buzunare, în zeci de buzunare cusute pe dos.

My photo
scriu pentru mine, ca să cresc mare