We know that we don't know enough

Citeam astazi editorialul lui Nicolae Daramus si mi-am dat seama, din nou, cat de des avem nevoie sa ni se reaminteasca de importanta de a face ceva acum, de a actiona in prezent. Nu cred nici acum in efectul unei picaturi intr-un ocean, dar cu fiecare articol pe care il citeam mi se facea rusine ca printre ideile mele se numara si asta. Ma numar, din pacate, printre cei care simt traiectul fara speranta al acestei tari in care nu am cum sa imi pun sperantele deoarece cred prea mult in Romania educata si frumoasa care a existat candva si din care astazi aruncam la gunoi cat putem. Ma bucur sa vad cum este renovata Calea Victoriei, dar ma intristeaza gandul la fatada acestor actiuni. Ma bucur sa vad ca blocurile sunt izolate termic, dar ma intristeaza faptul ca cineva le-a construit initial. Din Bucurestiul mic Paris, asa cum arata inainte de primele blocuri, nu mai recunosti astazi nimic.

Citesc zilele acestea Pe firul de paianjen al memoriei de Cella Serghi si e o carte in care se vorbeste si despre cum Camil Petrescu isi bea cafeaua la Capsa, despre cum in 1927 abia apareau primele blocuri si despre cum puteai sa il intalnesti pe Mihail Sebastian la aceeasi masa cu Camil.

Ignor mult prea multe lucruri, poate tocmai din cauza acelei mentalitati a imediatului, mentionata de Nicolae Daramus, desi stiu cat de putin ignor in comparatie cu altii. Dar nu spun asta ca o scuza.

Next on reading list: Confesiunile unui asasin economic de John Perkins. Un exemplu bun de editorial care te face un pic mai responsabil. Care te face sa faci pur si simplu ceva.