e-atâta frig, se face din ce în ce mai frig. nu-mi place încrâncenarea asta. uneori e greu să iei decizii dure. poate că întotdeauna e greu să iei astfel de decizii. poate că pe termen lung, they leave you empty. pe de altă parte, am văzut cum a nu lua o decizie te poate măcina până la ultima fărâmă din tine. şi-am ales formula asta, în care mai faci curat din când în când printre oameni.
şi dormi mai mult. mi-s dragi unele locuri, cum ar fi cea de-a treia casă (abia acum îmi trece prin minte că există de câteva luni şi-un loc pe care-l pot numi a patra casă deci sunt un om rău dacă abia acum m-am gândit la asta), dar tocmai acele locuri îmi par uneori neprimitoare şi m-aruncă în nişte amintiri pe care credeam că le-am uitat. suntem însă toate trăirile noastre şi locurile, atunci când rămân aceleaşi, contribuie la senzaţia aceea sâcâitoare de deja vu.
aşa că uneori, când ninge de trei zile şi nu-ţi mai simţi degetele de la picioare, când părul îţi miroase a fumul de ţigară al altora, când ţi se strânge un pic inima pentru că n-ai îmbrăţişat destul cu câteva ore mai înainte, când ai revăzut toate chipurile de pe vremea când nici pe-al tău nu-l recunoşteai, nu poţi decât să iei o singură decizie: să mergi la culcare şi să te linişteşti înainte să adormi. dimineţile sunt un miracol and we should always hope for them.
No comments:
Post a Comment