gustul lumii, doamne, când îţi intră frigu-n oase sau adormi citind o carte

te faci mic, mic, dumnezeule, mult prea mic, încât abia îţi mai suporţi nefiinţa când în faţa ta, un scriitor, un om de teatru, un greoi al acestei lumi îţi aruncă în faţă, fără să ştie, netrebnicia de care te faci vinovat în fiecare clipă a vieţii tale în care nu faci nimic. le sorb nemurirea şi plâng atunci când, miloşi, ne iau de mână din mocirla în care, prăfoşi până-n prăsele, ne scufundăm în fiecare zi, înghiţind noroiul comun. şi-mi vine să plâng căci eu niciodată n-aş îndrăzni să vă iau de mână, să vă spun că lumea asta trăieşte prin voi, marii oameni ai teatrului, marii actori. trăieşti degeaba dacă nu înveţi să trăieşti împreună cu alţii, să iubeşti o mie de oameni în viaţa asta, să iubeşti necondiţionat, ani de-a rândul, să uiţi, să ierţi, să închizi capitole, să termini cărţile odată începute, să iei altele la rând, să vezi, să vrei să vezi, să iubeşti, să vrei să iubeşti, să te desparţi, să ai puterea să te desparţi, să pleci, să îţi iei singur biletul, să iubeşti necunoscuţi şi cunoscuţi şi să te iubeşti pe tine şi să te cunoşti mai bine ca niciodată. să ştii cine eşti şi cum ai ajuns aici. şi să te ierţi ori de câte ori nu te iartă alţii. fii om bun pentru că eşti. trăieşte prin oamenii mari, lasă-i să-ţi arate ce frumoşi sunt. statui în viaţă, pe care le îmbrăţişezi şi le aplauzi ore în şir. iubeşte-i acum, enorm şi vicios, cât sunt, cât îţi pot auzi aplauzele. să ştie că suntem aici. e plină lumea de minuni şi-i dureros când le simţi pe toate. te faci mic, mic, pentru că menirea ta e să le spui altora că eşti, că îi vezi, că îi înţelegi. că ştii că ei sunt aici ca să trăiască adevarata viaţă. chinuitoare. nu fericirea simplă, pe care ne-a dat-o nouă un dumnezeu mult prea milostiv. ei îşi îndeplinesc destinul în fiecare zi. zdrobiţi, sunt zdrobiţi de forţa care îi aduce pe scenă şi nimic din ce facem noi n-o să le umple vreodată sufletul suficient de mult. doar cei care cred că nu fac suficient ca să-şi îndeplinească destinul trăiesc cu adevărat.

©verde ursuz

And just a reminder for my other blog:

©micdejundebucuresti.blogspot.com

listen to http://hypem.com/item/1e7hc/Paper+Diamond+-+Can+we+go+up