nobody and I

where do you go? I don't know, but I'm not running.

it's been like miles and it's been years but I'm finally here. poate sa iti ia uneori o viata sa te descoperi. sau poate sa iti ia doar un sfert de secol sa intelegi cine esti si ca esti deja fericit. refuz, de nenumarate ori, sa-mi alimentez momentele de tristete. daca inainte le hraneam, acum aceleasi stari imi fac rau fizic si le reneg. sunt mai rare si cu atat mai puternice. sunt ultimele strigate dintr-un trecut in care prea putine lucruri mai contau. avem totul, avem chiar prea mult, asa ca e doar firesc sa ne gandim la cei care au intr-adevar prea putin. nu pot sa spun ca nu sunt recunoscatoare pentru ceea ce exista deja in jurul meu. diminetile mele si zilele mele sunt frumoase, deciziile mele nu ma mai supara pentru ca sunt ale mele, prietenii mei nu ma intristeaza pentru ca i-am ales si m-au ales in timp si pentru ca n-am lasat nimic sa ne distruga aceste relatii in care ne spunem cu o sinceritate care ii dezarmeaza pe multi ca ne iubim si ca o sa fim prieteni o viata intreaga. si stiu, in acelasi timp, ca nimic nu e vesnic si ca nimic nu are o forma definita si ca e bine sa acceptam ceea ce nu putem cunoaste. expect the unexpected e un principiu care te ajuta sa treci prin multe. a intelege ca orice schimbare e spre mai bine e din nou o idee pe care am reusit sa o imbratisez dupa ce orice noutate ma speria si ma facea sa cred ca nu pot merge mai departe. noul ma provoaca, nu ma dezarmeaza. oportunitatile nu se ivesc decat atunci cand continuam sa ne miscam. trebuie sa nu fim atat de duri cu noi insine si sa iertam. sa intelegem ca oamenii nu sunt ai nostri sa-i pastram si ca fericirea noastra nu depinde de ei, ci de starile de bine pe care ni le putem crea singuri sau impreuna cu ei. lumea este frumoasa. putem alege din ea ce e mai putin bun sau ce e bun. fericirea este o decizie, nu e un dar pe care ni-l face cineva din afara. just get better.