eu nu ma mai intorc de nicaieri pentru ca am plecat de niciunde

sunt vietile a zeci si zeci de oameni. inveti enorm in doar cateva zile, cresti, infloresti, iti zambesti, ba te recunosti, ba nu, ba pulseaza prin tine sentimentele altor oameni, ba te simti pustiit si la zeci de mii de kilometri departare de nimic concret si totusi atat de cald. uneori imi imaginez romane intregi, de obicei incep la miezul noptii si se termina dimineata prin cateva fraze ultime pe care imi promit sa le notez si pe care le uit intotdeauna. sunt pagini intregi scrise pe fuga, sunt sentimente puternice si rascoliri, sunt un trecut al altcuiva si sunt eu abia acum, ca niciodata si-mi spun asta si-o repet de parca nu-mi vine sa cred ca nu m-am pierdut atunci cand credeam ca nu pot sa merg mai departe, dar poate ca e ca in cantec si intai trebuie sa-ti fie rau-rau ca sa intelegi ca, de fapt, aveai toate motivele ca sa-ti fie bine-bine. n-as fi crezut ca ma poate bucura vreodata atat de mult o raza de soare. mergi mai departe si zambesti oamenilor care tin la tine, dar care inca nu au inteles ca au o singura viata in care pot merge mai departe doar daca iau decizii. nu le mai intorci zambetele, iar asta ii doare. stii ca se intelege prea putin din afara si simti ca in tine sunt acum un milion de lucruri care pot fi scrise si care au sens, un adevar plin de curaj. esti un om norocos, iti spui, sau cineva s-a indurat de tine sau nici tu nu stii si inclini mai degraba sa crezi in nonsalanta vietii asa cum o vede woody allen. you know, it's like anything else. think about it.

iti pasa de prea putine lucruri acum ca iti pasa de atat de multe. in aceste contradictii te regasesti mai mult ca niciodata pentru ca nimic statornic nu-si mai are rostul. cafe?

si-ti mai pare bine ca uneori poti sa iti ghicesti viitorul, prin linii prea putin definite, dar printre care se intrezaresc zambete, oameni noi, locuri frumoase si intotdeauna mult soare. si te bucuri la infinit de cele mai frumoase cantece din lume si intelegi ca uneori poti sa simti ceva cu toata fiinta ta, mai puternic decat ai simtit vreodata. si mai stii ca unii nu vor simti atat de mult niciodata. si te trezesti vorbind pe un ton impaciuitor, intotdeauna, si propui abordari noi si cu calm si crezi intotdeauna ca o sa fie bine.

si le mai spui altora ca nu-ti faci planuri, ca viata este blanda cu tine, ca te bucuri de prezent, asa cum se prezinta el, ca ai doar grija sa nu-i ranesti pe ceilalti, ca de tine stii in sfarsit cum sa ai grija, ca ai sufletul impacat de-atatea luni de zile, ca te alina astazi un milion de lucruri si ca asta se vede si ca parca si acum iti vine sa plangi cand cineva ti-a spus ca pari vindecata.

ti-e sufletul mai linistit ca niciodata, stii ca mai ai de mers, dar mai stii si ca esti pe drumul cel bun. si mai stii ca linistea asta e deja aici, ca revelatia pe care alt om ti-a facut-o cadou nu te va mai parasi niciodata si ca atata timp cat ai incredere in lucrurile spre care te impinge sufletul, esti pe calea cea buna.