de la atata libertate te ia durerea de cap. cea mai mare durere de cap din lume

la inceput am dat vina pe memorie. ca e slaba si mica si nu i se intind puterile decat pana la cateva saptamani. apoi, dupa ce ti-e bine si ti-e tot bine chiar si cand in loc de doua cesti de cafea torni doar una, cand nu mai tii la tricoul nimanui, ci-nfigi foarfeca fara resentimente, doar cu gandul ca o sa ai ceva misto pe tine, iti vine sa sorbi din amaraciunea altora. musti din pielea lui si inspiri o senzatie nou si un parfum nou. frei. un val de libertate. un ocean in care ai invatat sa inoti singura. si cat curaj pe tine sa ridici din umeri. sunt omul care, de cealalta parte, se mira cand altora nu le vine sa creada ca ai trecut peste. eu nu stiu cum sunt resentimentele, imi aduc vag aminte ca sunt niste puncte negre, ca iti strica gustul cafelei si ca iti fac riduri. noroc insa cu memoria mea mica si slaba. si cu inima asta in care incap multe. sau poate ca acolo nu mai ramane niciodata nimic. oricum ar fi, zambesc cel mai des fara motiv. si tot atunci zambesc si cel mai frumos. singura mea durere de cap de acum e de la prea multa muzica. si muzica e singurul lucru pe care il las sa ma incrunte.