MĂ ÎNTREABĂ

play this first: dar degeaba, n-aş şti ce să răspund. v-am ascultat un pic, şi numai un pic şi uite, acum mă gândeam că poate aveţi dreptate că până la urmă prea puţine lucruri mai sunt cum vrem noi să fie (şi când nu mai sunt cum vrei noi spunem că nu sunt frumoase). dar mie îmi place să cred sau să ştiu prea puţin şi să-mi fie mai mult bine decât rău chiar dacă acum stau în pat ca o femeie bătrână, cu o durere în partea stângă şi beau ceai care a călătorit mult şi a locuit în două apartamente. dacă m-ai fi întrebat acum un an unde o să fiu anul ăsta nu aş fi ştiut deşi am avut un moment în care am ştiut că o să-mi fie bine, iar acum ştiu deja cum o să fiu la 30 de ani. ţi se face uneori frică de certitudini, eu le împing cu vârful limbii sau cu degetele de la picioare sau mă ascund încă douăzeci de minute dimineaţa sub cearceaf. se schimbă mereu lucruri în mine şi le gust mai mult în ultima vreme pe cele care mă ţin un pic cu sufletul la gură şi-mi calc pe nişte nemulţumiri şi pe nişte momente în care n-aş fi vrut să văd pe nimeni şi-mi spun (sau poate doar mă mint) că asta e fix de ce-am nevoie, puţin piper. dar nu, ştiu eu că e bine, că dacă aşa simţi şi te schimbi un pic şi te încântă ce vezi şi nu ţi se pare greu, atunci nici n-ai de ce să te plângi. vine vara în bucureşti, cu câteva furtuni pe seară, cu nori de praf şi de petale, gunoaie nu prea mai sunt prin centru şi se umplu străzile de cei care-şi trăiesc supărările la infinit şi care dau vina pe clădiri, pe trotuarele strâmbe sau pe oamenii care merg prea încet când ei se grăbesc. vine prima vară într-o zonă care va fi poate cea mai fierbinte din bucureşti şi prea puţin pitorească. dar vine vara cu nopţi lungi şi weekenduri pe care nu le vom mai dormi în următoarele luni. întreabă-mă dacă mi-e bine şi-ţi voi zâmbi din toate punctele de vedere.