daca-i greu, te tin eu de mana

play this first:




dar numai daca o sa simt ca si tu vrei asta. pentru ca asa sunt. pentru ca am invatat ca e sanatos sa dai drumul oamenilor atunci cand nu vor sa fie luati de mana, cand nu vor sa isi plece cu adevarat fruntea pe umarul tau. si nici tu nu trebuie sa vrei sa-i vindeci pentru ca, de prea putine ori, vindecarea vine din exterior.

am învăţat, după 25 de ani...

că e bine să fii recunoscător pentru tot ce ai acum, aici.

că dacă uneori nu mai ştii pentru ce să fii recunoscător, trebuie să te bucuri de fiecare secundă în care respiri.

că poţi duce lupte grele cu tine, dar că important e să le duci.


că pe unii oameni îi poţi ajuta să înţeleagă că se pot vedea aşa cum sunt într-o apă care stă, nu într-un râu care aleargă la nesfârşit.

că dacă nu poţi sta singur cu tine o zi, nu vei putea sta cu nimeni niciodată niciunde.

că toate lecţiile de care ai nevoie se învaţă la timpul potrivit.

că răbdarea este o virtute pe care trebuie şi poţi să o cultivi.

că iubirea se construieşte, se învaţă şi doare numai atunci când unul din doi alege altceva.

că trebuie să îţi trăieşti viaţa cu regulile pe care ţi le doreşti, dar ţi-e frică să le încalci. încalcă-le.

că trebuie să trăieşti din plin, dar într-un echilibru care să nu îi rănească pe cei din jur.

că trebuie să ai inima deschisă. că trebuie să ai curaj. că singura competiţie pe care o duci trebuie să fie cu tine însuţi.

că trebuie să vrei să fii (şi să fii) mereu mai bun decât ai fost cu o zi în urmă.

că nu trebuie să-i judeci pe oamenii noi din viaţa ta prin experienţele tale trecute sau prin experienţele lor.

că nu există doi oameni la fel, dar că tu poţi găsi o sută de oameni identici dacă îi priveşti prin aceeaşi fereastră pe care nu ai curăţat-o.

că repetiţia nu înseamnă că nu înaintezi, doar că lupta pe care o duci nu e scurtă, ci durează exact cât trebuie ca să ajungi la destinaţie.

că dacă ai greşit o dată, înseamnă că ai învăţat ceva preţios care te va ajuta să mergi mai departe şi să încerci din nou.

că în oameni trebuie să ai încredere.

că dacă cineva ţi-a înşelat încrederea într-o relaţie, într-un alt om trebuie să ai din nou toată încrederea. pentru că atunci când ai încredere, devii mai înţelept. cel care îţi înşală încrederea duce o luptă cu el, nu cu tine.

că pe unii oameni trebuie să-i laşi să meargă mai departe.   tot ce se intampla se intampla fiindca noi avem de invatat lectii si trebuie sa crestem ca oameni.

că atunci când ai încredere în cine eşti şi în principiile tale, cei din jur se vor îndoi de ale lor daca acestea nu sunt suficient de puternice.

că nu trebuie să încerci sau să vrei să-i schimbi pe cei de lângă tine. fii un om bun şi sincer, fii tu, şi-i vei influenţa prin puterea exemplului.

că uneori o să ai momente în care nu-ţi vei mai aminti de niciuna dintre concluziile de mai sus. aminteşte-ţi însă că nu trebuie să laşi un moment mai puţin fericit să te convingă că nu duci o viaţă fericită.

că fericirea e în noi, dar că se defineşte cu adevărat atunci când o împarţi cu ceilalţi. fericirea se simte atunci cand intelegi ca trebuie sa fii recunoscator pentru ca existi.

că de lângă oamenii care creează mereu conflicte trebuie să pleci pentru că lupta pe care o duc e cu ei înşişi, nu cu tine. că resentimentele nu-i rănesc pe ceilalţi, ci pe tine.

că trecutul îţi poate face rău doar dacă îl laşi tu.

că nimeni nu e greşelile sale din trecut. ca a analiza lucruri din trecut la nesfarsit inseamna sa alegi sa traiesti ceva inexistent.

că noi ne suntem adesea cele mai mari piedici. ce ne tine sa nu ne indeplinim dorintele daca nu teama pe care o lasam sa ne stapaneasca?

că putem schimba orice nu ne convine. că ne putem schimba. pe termen lung, suntem responsabili de fericirea sau de nefericirea noastra. intotdeauna avem de ales si suntem liberi, doar ca uitam si ne plangem de ceea ce noi singuri alegem sa nu facem.

că iubirea necondiţionată este cel mai frumos dar. când nu mai ceri, ci doar oferi.


că prezentul este tot ce avem şi e de datoria noastră să fim recunoscători şi să-l trăim aşa cum ne dorim, din inimă.  că merită din plin să-ţi foloseşti câteva minute din zi pentru a-ţi reaminti ce ai învăţat după 25 de ani chiar dacă un copil, la 4 ani, ştie deja toate aceste lucruri, dar le uită pe măsură ce creşte.

ca despre lucrurile negative nu e bine sa vorbesti decat daca vrei sa oferi rezolvarea sau sa aduci alinare.

ca norocul nu e o notiune de care unii au parte, iar altii, nu. norocul nu exista, dar exista munca, efort, vointa.

ca intalnesti oameni care-ti schimba viata in bine in doar ore sau zile. ca pe ei ii intalnesti ca sa ii poti compara cu trecutul si sa stii ca vrei ii viata ta numai astfel de oameni.

ca inveti sa fii bun cu adevarat si ca nu e usor sa renunti zi de zi la obiceiul de a te infuria cand lumina semaforului pare sa nu se mai schimbe.

ca intelegi ca nu avem spre ce sa ne grabim fiindca tot ce ne trebuie pentru a fi cu adevarat fericiti este deja aici. ca e ingrozitor de greu sa renunti la oameni cand nu te astepti ca ei sa aleaga o alta directie. ca e la fel de greu sa vezi ca altii iti vor fi mereu aproape si ca se vor apropia din ce in ce mai mult.



ca nu vei sti niciodata care e decizia corecta, dar ca intotdeauna alegerea potrivita va fi sa ai curaj si sa elimini indoiala.


ca dezamagirile vor continua toata viata. ca bucuriile vor continua toata viata. ca viata inseamna fericire si bucurie, deopotriva.

ca daca misti un singur obiect, daca rostesti un cuvant diferit de altul, intregul univers se schimba. si ca o sa te sperie sa descoperi ca tu, ca om, ai aceasta forta. de a-ti schimba singur viata intr-atat. ca totul depinde numai si numai de tine.

ca oamenii fericiti chiar exista. ca viata nu trebuie traita cu incrancenare, ci cu recunostinta. ca daca ai impresia ca te lupti cu lumea intreaga, te lupti de fapt numai cu tine insuti.

ca orice ai face si oricat de bine ai face un lucru, intotdeauna vor fi oameni care te vor critica si ca oricat de multa iubire ai oferi, intotdeauna vor fi oameni care nu vor aprecia. inveti ca a-i lasa in urma sau a-i lasa sa plece sunt cele mai sanatoase decizii.

ca daca esti sincer cu tine, multe, multe lucruri vor fi in ordine.

ca e soare si dincolo de nori.

ca modestia e esentiala daca vrei ca ceea ce ai infaptuit sa nu se strice inainte de vreme.

Radioactive

Pe scurt, ca sa nu ne doara capul: Find a soundtrack for your life and perfect it. (Nujabes)

fericirea e o lupta pe care o duci zi de zi

muuse.com

fericirea te rascoleste pana in cele mai adanci simturi. te da peste cap si te face sa crezi ca o sa aluneci in cel mai profund hau. te face sa crezi ca mergi pe cea mai subtire sarma din lume. cine-a zis ca fericirea e usoara?

eu, nu. si o simt in fiecare zi. cand incepi sa o descoperi, cand o cauti, cand in sfarsit o gasesti, incepe lupta. si poate sa dureze ani pana cand se face liniste. pana cand reusesti sa ajungi la jumatate. cand nu mai esti o punte, cand ai trecut peste propria-ti limita ca om.

nefericirea e o alegere. la fel e si fericirea. doar ca in nefericire aluneci si trebuie sa faci prea putin. acolo trebuie sa analizezi lucrurile gresite. mintea oboseste, actiunea dispare. omul se pierde in cele mai intunecate ganduri. si uita ca i-a fost data o inima a carei menire e sa iubeasca lumea si nu sa sufere.

pentru fericire trebuie sa lupti. in fiecare zi. de la prima ora pana la ultima secunda in care inchizi ochii inainte de culcare. fericirea inseamna actiune. inseamna sa fii expus riscului in permanenta. inseamna sa ai incredere la nesfarsit in toti oamenii noi din viata ta.

inseamna sa te lupti sa privesti inapoi cu intelegere. sa ierti, sa te ierti. inseamna sa nu te infurii pe tine si sa nu te mai infurii pe ceilalti. inseamna sa numeri lucrurile bune din viata ta si sa faci sa fie mai bine. inseamna sa lupti, sa schimbi, sa zambesti, sa rezisti, sa traiesti din plin. dar secretul asta e: ca esti fericit abia atunci cand traiesti din plin. si lupta se domoleste. actiunile tale au rezultate imediate. si-ncep sa iti umple inima de bucurie lucrurile marunte.

si mai inseamna sa mergi mai departe cand simti ca nu mai poti. si sa stii ca poti merge mai departe. inseamna sa inveti sa te plangi mai putin si sa intelegi ca nu ai dreptul sa te plangi fiindca tot ce ti se intampla se intampla fiindca ai ales sau nu ai ales.

fericirea inseamna sa schimbi, sa te misti, sa actionezi intr-o directie, sa repari ce-ti face rau. inseamna sa muncesti din greu si sa iti pastrezi echilibrul in acelasi timp. treptat, totul se potoleste. entuziasmul capata alte sensuri. intelegi ritmul vietii si nu mai alergi spre nicaieri. intelegi ca esti ca un rau si ca unii oameni nu vor fi mereu in viata ta. si curgi, lin, mai departe, in lumina soarelui.

 fericirea e o lupta pe care alegi sa o duci in fiecare zi. si e o alegere.

let life happen to you

nu ma mai tin de nimic. mi-am desprins degetele de trecut cu mult timp (ani) in urma. iar mai nou ma las condusa de inima si, desi ma simt mai putin responsabila cand vine vorba de stabilirea prioritatilor impuse, mi-e bine. ma duce inima acolo unde trebuie dupa ce i-am reprosat ca n-ar fi trebuit sa o ascult. insa lumea poate fi inteleasa atunci cand iti pleci urechea la fosnetul vantului, cand asculti mai putin zgomotul strazilor, cand vocile din jur devin sterse si tu auzi cum bate inima. si cand bate tare, bate fiindca e fericita. zambesc si parca nu-mi vine sa cred cum se oranduiesc uneori toate. stiam ca exista oameni care scot ce-i mai bun din tine, dar nu stiam ca daca iti deschizi cu adevarat inima si mintea, poti sa vezi cum se schimba totul la tine in cel mai scurt timp. cum gandurile tale se linistesc treptat, cum inveti sa fii un om mai bun de la o zi la alta, cum nu vrei sa te mai concentrezi decat pe lucruri bune, cum intelegi ca ai in tine suficienta bucurie si iubire pentru o lume intreaga, cum vrei parca sa ii lasi pe altii sa ia din tine bucurie cata doresc si cat optimism vor pentru ca stii acum ca ce ai descoperit e inepuizabil. e ca si cum ai spune ca nu-ti mai place soarele, ca nu-ti mai plac diminetile, ca nu-ti place cum se simte iubirea. iar mie-mi plac toate si cand simt ca sunt coplesita de sentimentele astea frumoase si grele in acelasi timp prin ceea ce transmit, imi amintesc imediat sa fiu recunoscatoare din inima si sa stiu ca nimic nu ni se cuvine si ca totul poate sa dispara oricand. traiesc acum, aici. doar multa ordine si disciplina trebuie sa-mi mai aduc in viata. spun da oportunitatilor ca niciodata si m-am trezit spunand sincer intr-o zi ca mie nu mi-e frica de nimic. mi-am dat seama ca nu-mi mai este frica sa incerc, ca simt cum de la o zi la alta se mai dezleaga un mister. ca atunci cand cunosti un om si din strain iti devine din ce in ce mai bun prieten pana ajungi sa simti ca-l stii de-o viata. all is full of love.

all is full of love

Change my own season

play this first:


ma trezesc invaluita intr-una dintre cele mai frumoase lumini. lumina unei dimineti de vara. lumina asta ma va purta intotdeauna undeva in trecut, la 7 dimineata, la 5 ani. acolo ne ramane o parte din noi, draga chiar si astazi.

mai tarziu alte lumini, poate tot la fel de matinale, dar ceva mai portocalii, ceva mai somnoroase. lasau urme pe perete, in diferite forme, uneori semne de exclamare, alteori semne de intrebare, dreptunghiuri, capcane. imi plac toate luminile, dar sunt indragostita cu adevarat numai de acelea pe care le pot recunoaste si pe care le-am invatat de-a lungul timpului.

mai e si lumina aceea rece de noiembrie sau poate inceput de decembrie, cand afara e innorat si astepti prima zapada.

si mai e si lumina din orice anotimp, dar pe inserat, cand farurile masinilor se reflecta in asfaltul gri inchis, iar tu te regasesti intr-o lumina si mai inchisa, pe un bulevard plin de stejari.

lumini.

mereu am locuit suficient de sus cât să prind răsărituri bune

n-am ştiut niciodată să scriu rece şi dur despre nopţile alea, oricare. mie îmi rămâneau nostalgii peste tot, peste amprente, pe ceaşca de cafea, pe cearcăne. pe urmă au venit primele riduri şi pe urmă am aflat că n-avem decât prezentul şi ce bine. pe urmă am dat peste singurătate ca cel mai bun pansament şi cel mai bun profesor. aşa am aflat că cine nu poate sta singur cu el o zi nu va fi fericit niciodată, niciunde. 

au fost mai întâi etajele înalte, cifrele mari, mereu am locuit suficient de sus cât să prind răsărituri bune fiindcă la apus eram rareori acasă. mereu am prins nopţile târzii şi nişte zăpezi zdravene pe calea victoriei. am spus mereu acasă oriunde veneam mai mult de două zile şi spun mai rar acasă aici unde locuiesc cu acte-n regulă. 

pe urmă au venit încet-încet alte concerte şi-o mână de oameni încă aici, chiar dacă-s mai puţin de cinciplusminusunul. singurătatea, nostalgia, trecutul au căpătat valenţe noi, iar ultimele două s-au şters cu vin şi-o memorie slabă. 

pe urmă, bonobo, chinese man, gramatik, ratatat, cocorosie, amon tobin, fratele nord, kuedo, sbtrkt, pretty lights si concertele simfonice. de concerte, nu mai povestesc. sunt toate acolo, mai clare decât mulţi oameni care nu mai contau mult odată ajunsă lângă scenă. zborurile cu avionul, senzaţia pe care ţi-o dă faptul că eşti departe de tot, lecţiile. creşti. liniştea din toate nopţile în care nu s-a auzit decât muzică. geamuri îngheţate, lifturi, prea multe lifturi, un tot şters odată cu oamenii care şi-au pierdut răbdarea cu tine sau invers. 

şi pe urmă, se simte totul ca un mare gol pe care-l umpli cu fericire fiindcă asta e nelimitată odată ce-o descoperi şi o înţelegi ca pe un dar pe care nu-l răpeşte nimeni fiindcă nu are un loc anume. totul se rezumă, în orice caz, la volumul muzicii. îţi asumi durerile de cap de-a doua zi dacă s-a auzit mai tare până la o oră mai târzie. 

locuiesc la un etaj jos, cifră mică. nu văd răsărituri, nu văd apusuri. sunt, oricum, rareori "acasă". nu ştiu cum să-i dau locului ăstuia iz de casă, oricâte amintiri aş aduna. dar poate că e nevoie de timp sau poate că e nevoie să-mi găsesc una nouă, de data aceasta, fără acte.

http://hypem.com/track/1kfsk

What is Love?

Osho : It depends. There are as many loves as there are people. Love is a hierarchy, from the lowest rung to the highest, from sex to superconsciousness. There are many many layers, many planes of love. It all depends on you. If you are existing on the lowest rung, you will have a totally different idea of love than the person who is existing on the highest rung. Adolf Hitler will have one idea of love, Gautam Buddha another; and they will be diametrically opposite, because they are at two extremes.

At the lowest, love is a kind of politics, power politics. Wherever love is contaminated by the idea of domination, it is politics. Whether you call it politics or not is not the question, it is political. And millions of people never know anything about love except this politics -- the politics that exists between husbands and wives, boyfriends and girlfriends. It is politics, the whole thing is political: you want to dominate the other, you enjoy domination. And love is nothing but politics sugar-coated, a bitter pill sugar-coated. 

You talk about love but the deep desire is to exploit the other. And I am not saying that you are doing it deliberately or consciously. People are falling in love with horses, dogs, animals, machines, things. Why? Because to be in love with human beings has become an utter hell, a continuous conflict -- nagging, always at each other's throats. This is the lowest form of love. Nothing is wrong with it if you can use it as a steppingstone , if you can use it as a meditation. 

If you can watch it, if you try to understand it, in that very understanding you will reach another rung, you will start moving upwards. Only at the highest peak, when love is not a relationship any more, when love becomes a state of your being, the lotus opens totally and great perfume is released -- but only at the highest peak. At its lowest, love is just a political relationship. At its highest, love is a religious state of consciousness. I love you too, Buddha loves, Jesus loves, but their love demands nothing in return. 

Their love is given for the sheer joy of giving it; it is not a bargain. Hence the radiant beauty of it, hence the transcendental beauty of it. It surpasses all the joys that you have known. When I talk about love, I am talking about love as a state. It is unaddressed: you don't love this person or that person, you simply love. You are love. Rather than saying that you love somebody, it will be better to say you are love. So whosoever is capable ofpartaking, can partake. 

fitzpleasure or life as we know it

nu te opri ca să înţelegi toate motivele din lume. sau opreşte-te ca să înţelegi toate motivele din lume. plimbă-ţi vinul puţin pe vârful limbii înainte să-l bei. lasă-l să-ţi spună că eşti frumoasă în o mie de feluri şi lasă-l să se bucure de fiecare părticică din corpul tău. şi tu, bucură-te de fiecare părticică din corpul lui. cere tot. oferă tot. nu cere nimic. aşteaptă-te la nimic. pierde-te în ce vrei tu, doar să-ţi fie bine.

opreşte-te ca să înţelegi pentru ce ne-a fost dată viaţa asta. sau nu-ţi mai explica nimic, dar fă să-ţi fie bine. write drunk, don't edit sober, dont't edit at all. pierde-te în muzică, în noapte, în drumuri, în prieteni, în necunoscuţi, în cele mai tari băuturi din lume, în orice vrei tu, dar fă să-ţi fie bine şi rămâi întreg. nu te opri să te întrebi pentru ce ne-a fost dată viaţa asta, dar trăieşte-o din plin pentru că s-ar putea să fie singura pe care să ne-o amintim.

fă să-ţi fie bine şi creşti. şi nu lăsa pe nimeni să ia nimic din tine. şi nu crede, cercetează. şi fă-ţi chip cioplit după ce vrei tu, atâta timp cât mâine eşti un om mai bun. simte totul din plin: muzică, tăcere, sex. bucură-te de tot ce ţi-a dat viaţa sau de ce ai luat singur de la ea, dar înţelege că nu ni se cuvine nimic.

uită de cine ai fost ieri, trăieşte azi.

fitzpleasure, fir-ar să fie.  

absences

play this first: carnivals - absences

uneori opresc timpul. ma joc cu el in varful degetelor, il rasucesc pana la limita. pana cand simt ca nu mai am aer, pana cand simt ca nu mai am timp. e un joc de-a viata. ca atunci cand erai mic si iti tineai respiratia ca sa ametesti. sau te invarteai pana cadeai si pe urma se invartea lumea cu tine. mai stii? te ridicai si o luai de la capat. acum lumea se rasuceste singura in jurul tau, nu trebuie sa te mai invarti tu.

se topesc lucruri. dispar, ca si cum temperatura corpului creste nemilos si arde tot inauntru: emotii, sentimente, amintiri. ajungi sa bei apa nu de sete, ci ca sa speli niste ramasite. in tine curge un rau care ia cu el si ce nu ai vrea. suntem o apa curgatoare, o apa a uitarii. e o limita periculoasa, linia asta a timpului. iti creste pulsul din ce in ce mai mult cand stii ca te apropii de ultimele minute. dar ramai acolo, iti propui sa mai astepti inca putin. simti cum in mintea ta isi face loc teama si cum ceva acolo se comprima, devine din ce in ce mai mic. ca un arc se destinde apoi, cand dai drumul prizonierului, si da totul uitarii.

totul poate parea diferit in viata daca nu asculti melodia potrivita.

Love another human being

 Adrian Tan (Excerpt from  Don't work. Be hated. Love someone:  http://halfhalf.posterous.com/dont-work-be-hated-love-someone)

The other side of the coin is this: fall in love.

I didn’t say “be loved”. That requires too much compromise. If one changes one’s looks, personality and values, one can be loved by anyone.

Rather, I exhort you to love another human being. It may seem odd for me to tell you this. You may expect it to happen naturally, without deliberation. That is false. Modern society is anti-love. We’ve taken a microscope to everyone to bring out their flaws and shortcomings. It far easier to find a reason not to love someone, than otherwise. Rejection requires only one reason. Love requires complete acceptance. It is hard work – the only kind of work that I find palatable.

Loving someone has great benefits. There is admiration, learning, attraction and something which, for the want of a better word, we call happiness. In loving someone, we become inspired to better ourselves in every way. We learn the truth worthlessness of material things. We celebrate being human. Loving is good for the soul.

Loving someone is therefore very important, and it is also important to choose the right person. Despite popular culture, love doesn’t happen by chance, at first sight, across a crowded dance floor. It grows slowly, sinking roots first before branching and blossoming. It is not a silly weed, but a mighty tree that weathers every storm.

You will find, that when you have someone to love, that the face is less important than the brain, and the body is less important than the heart.

You will also find that it is no great tragedy if your love is not reciprocated. You are not doing it to be loved back. Its value is to inspire you.

Finally, you will find that there is no half-measure when it comes to loving someone. You either don’t, or you do with every cell in your body, completely and utterly, without reservation or apology. It consumes you, and you are reborn, all the better for it.

Don’t work. Avoid telling the truth. Be hated. Love someone.

Work. What I do, I preach

Lucrurile se asaza mereu asa cum ar putea sa-ti fie mai bine, dar pentru asta trebuie sa ai ochii larg deschisi, cum recent mi-a spus cineva, si inima sincera cu tine. De necunoscut mi-a fost intotdeauna frica. Mai apoi a inceput sa-mi fie frica tocmai de teama asta. Ca nu faceam suficient, ca nu ajungeam acolo unde ravneam, ca intuiam o directie, dar ca nu o ghiceam. Adevarul e ca ma stapanea teama. Dar stii ce se intampla cand incepi sa spargi bariere? Ti se dezvaluie misterele lumii. In fiecare zi in care inveti ceva nou te aduce mai aproape de tine. Din zi in zi par sa existe din ce in ce mai putine mistere, legate de ce faci tu si legate de cum esti tu. Si pe urma incepi sa intelegi lumea mai bine si sa ii intelegi si pe ceilalti mai bine.

Munca este bratara de aur. Dar straluceste cu adevarat atunci cand o impletesti cu pasiunea. Cand stii ca esti pe drumul cel bun si cand vrei sa ajungi mai departe, cand nu ti se mai face frica pentru ca teama de necunoscut s-a transformat intr-o provocare continua.

Mai inveti, pe parcurs, sa fii mai putin aspru cu tine si sa ai rabdare. Iar acestea sunt lectii esentiale in viata pe care le folosesti zi de zi si care te ajuta sa te feresti de multe suparari. Vei invata sa ai rabdare cu oamenii, vei intelege ca dincolo de un chip exista un suflet si ca ai mereu de ales intre a te implica intr-un conflict sau de a merge mai departe.

Cuprins de un drum numai al tau, fascinat de ceea ce viata iti ofera atunci cand incepi sa o traiesti cu inima plina, vei alege sa mergi mai departe, fara regrete. Ma mai speria si timpul. Timpul care trecea pe langa mine, zi dupa zi. Orele care pareau ca se pierd in cel mai neproductiv mod. Si chiar asa era.

Dar am transformat, din nou, frica asta in actiune. "Sa-mi fie rusine", mi-am spus, "ca nu am mai multa vointa". Asa ca acum o zi are 25 de ore si, cu mai multa organizare, va ajunge sa aiba 26 de ore. Am fost intrebata in gluma cum am reusit asta, dar eu am raspuns cat se poate de serios: "E simplu, am mai adaugat una pentru somn".

Am gasit un echilibru in momentul in care am inteles ca traiesti din plin cand iti doresti sa cresti de la o zi la alta. Cand te autoeduci sa devii mai puternic si cand iti amintesti ca ai de ales in fiecare secunda si ca, in afara de propria persoana, nimic nu te tine pe loc, nimic nu te tine acolo unde esti, nimic nu te face nefericit.

Munca. Un munte de sarcini pe care ti le asezi intr-o lista si pe care incepi sa le tai. Si te bucuri cand le tai pentru ca ai mai indeplinit un obiectiv, ai mai facut un pas. Nu oftezi usurat pentru ca ai mai terminat o pedeapsa istovitoare. Esti liber sa alegi si esti suficient de puternic sa cresti.

Putem fi suficient de slabi incat sa ne doboare cea mai mica adiere sau putem alege sa devenim din ce in ce mai puternici incat, la o furtuna neasteptata, sa-i putem sprijini noi pe ceilalti. Nimic nu vine din exterior daca in interiorul nostru nu schimbam ceva. Trec multe pe langa noi doar pentru ca alegem sa nu le vedem.

Suntem liberi chiar si cand muncim, daca alegem sa traim inzecit.(

de un milion de ori mai bine

fiecare zi este o concluzie, fiecare om este o lectie, fiecare gand este un pas, fiecare sentiment este o treapta. suntem lut in care sculptam singuri pana devenim cele mai frumoase statui.

sa lasi entuziasmul sa te poarte pana unde vrei si sa ametesti de placere si de dragul altora. sa nu lasi pe nimeni sa-ti rapeasca din aceasta bucurie fiindca unii oameni sunt ca niste nori de furtuna, iar cerul se insenineaza brusc dupa ce dispar din viata ta.

sa te bucuri de cine esti, cum esti, sa fii sincer cu tine si sa vrei sa devii in permanenta mai bun. sa-ti pese de ceilalti, dar intotdeauna mai mult de tine ca sa poti inota salvandu-i pe altii atunci cand corabia incepe sa se scufunde.

sa te disciplinezi si sa inveti ca-n viata exista si lucruri bune, si lucruri rele si ca e de datoria noastra ca oameni sa nu lasam trecutul sa ne faca mai rai, ci sa imbratisam prezentul pentru a deveni mai buni.

sa oferi bunatate, sinceritate si iubire in fiecare zi pana cand toate acestea vor veni din tine si te vei zari intamplator intr-o oglinda de un milion de ori mai frumos.

sa lasi viata sa curga in directia buna si sa nu-i pui piedica aducand mereu trecutul in prezent. sa ametesti de placere si de entuziasm si sa zambesti fiindca cine nu crede in cele mai puternice si frumoase sentimente nici nu se va bucura vreodata de ele, ci va privi cu neincredere si se va indoi de bucuria ta.

dar tu vei fi sincer cu tine in tot entuziasmul tau care-ti face inima sa bata mereu din ce in ce mai tare si pe care-o potolesti abia dimineata, in zece minute de liniste.

tu sa fii nebun de placere si sa iubesti viata si sa iubesti sa cresti. iubeste si creste.

Did this ever happen to you?

Nu stiu sa rostesc cuvinte raspicate, dure, tari. Sau poate le rostesc, dar cand vreau sa-i smulg pe altii din ceva. Sau pe mine. Poate ca cele mai dure cuvinte mi le spun tot mie. Una dintre fricile care mi-au ramas de depasit e frica de a nu-i supara pe ceilalti. E un nod in gat pe care-l simt numai la gandul ca cineva s-ar fi putut supara. Sau ca cineva o sa se supere.

Nu stiu cum sa fac ca-n jurul meu sa nu existe niciodata conflicte. Uneori vin din afara, alteori vin de la mine. Ma regasesc neputincioasa in fata celor mai multe. Sa nu se tipe, sa nu se spuna cuvinte grele care nu vor putea fi niciodata retrase. Pietrele se aduna, cuvintele nu se uita.

Dar mai stiu si ca e imposibil. Ca poti sa te detasezi de un conflict, ca poti sa lasi oameni in urma, dar ca nu poti trai intr-o lume in care sa te feresti de conflicte. Ar insemna sa nu mai vrei sa cunosti oameni noi, sa nu mai incerci nimic, sa te feresti de riscuri. Iar a te teme sa nu faci vreo greseala este o greseala in sine. Am invatat sa imi asum riscuri si decizii. Poate nu suficient de mult unele stari care-mi raman atunci cand stiu ca n-am fost suficient de corecta.

Invat insa cum sa prind mai mult curaj in conversatii. Sa am curajul sa spun ce simt. Fiindca atunci cand nu-mi ascult instinctul, pe care-l simt adesea ca pe o intepatura, e doar un compromis pe care-l fac fata de mine. Inima cunoaste prea putin. Ratiunea e cel mai bun sfetnic, alaturi de instinct.

Fiecare zi e o lectie. Azi vreau sa uit un pic de teama asta. Sa scap de nodul ala din gat. Sa respir adanc.

Did this ever happen to you?

Stay, don't close your eyes

H&M for fall

rings I made @ WOLF 25

Am numarat, pana acum, patru saptamani in care am invatat cat de mult inseamna sa ai in jurul tau oameni care scot ce-i mai bun din tine. Nu crestem singuri, crestem prin oamenii de langa noi. Si-n jurul meu s-au apropiat, brusc, oameni care parca au zambit din prima zi de viata. Si chiar asta cred ca au facut. Pentru ca e in firea lor sa fie oameni sinceri si frumosi si buni. Si ma inspira, toti oamenii acestia, mai mult ca niciodata. Am ametit, pentru prima oara, de la o schimbare care s-a petrecut la timpul ei. Mi-am dat seama cat de important e sa ma detasez si mai mult de ce ne raneste uneori si cat de important e sa ramanem in continuare la fel de sinceri cu noi si la fel de buni. Azi a intrat in birou o persoana pe care nu o mai vazusem de foarte mult timp. I-am admirat cu totii aparitia, stralucea. Slabise, intr-adevar, dar stralucirea aceea venea din altceva. Si-apoi a adaugat: M-am indragostit. O femeie de aproape 40 de ani, intinerita cu 5 ani, ca prin farmec. Nu, nu prin farmec, prin iubire.

Cineva care a inteles ca frumosul din interior ajunge sa se vada la exterior. Ca linistea si armonia sterg riduri si vindeca rani. Ca uneori zaresti oameni pe strada dupa care intorci privirea pentru ca te atrag tocmai prin acest fel al lor de-a fi. Oameni care cred in oameni.

Am invatat sa imi reorientez multe ganduri si sa renunt brusc la multe obiceiuri negative. Unde inainte aveam tendinta sa judec sau sa nu am rabdare sa inteleg, acum privesc cu grija si-mi spun ca nu stiu povestea niciunui om si ca este important sa ne uitam doar catre drumul nostru. Am invatat cat de important si cat de bine este sa privesti numai partea buna a lucrurilor. Si cat de bine este sa fii recunoscator pentru tot ce ai acum, aici.

TVR Cultural se desfiinteaza

Nimic (prea) nou. Decizia a fost luata la 10 august de Claudiu Saftoiu, presedintele Societatii Romane de Televiziune. Acum doua ore m-am intors de la Ateneu, de la un concert simfonic orchestrat de marele Horia Andreescu. La TVR Cultural e acum Aria, un film-spectacol de opera. In pauza de la Ateneu, am citit pe larg in Observatorul Cultural (care se gaseste din ce in ce mai greu), desfasurarea evenimentelor in ziua de 10 august. Nimeni nu-si mai asuma decizia. Desi au existat, in total, 13 voturi daca-mi amintesc bine. Initial, 7 la 6. S-a votat din nou. Desfiintarea sau falimentul. Se povestea deja la trecut despre un post de televiziune care inca emite. Asta nu inseamna asumarea deciziei, inseamna sa renunti inainte de a fi facut si cel mai mic gest de a fi salvat un post. TVR Cultural desfiintat, ideea, notiunea, nimic din acestea nu ar fi trebuit sa existe. E foarte usor sa secatuiesti de cultura un popor. Ii tai mijloacele de informare in aceasta directie. Le raresti. Le rasucesti pana cand le lasi fara vlaga. Chiar si pe Internet, cultura nu ajunge la tine. Trebuie sa cauti acele site-uri. Trebuie sa dai Like acelor pagini. Trebuie sa te abonezi la acele newslettere. Nu pot sa nu vad cum nimic din toate astea nu mai ajunge la noile generatii. Nu cand ai putea sa dai intamplator, butonand telecomanda, peste o piesa de teatru. Si sa descoperi ca-ti place. Cand ai putea sa vezi ca pentru un pusti de 15 ani un concert pentru pian de Beethoven pare o joaca desi acolo e traire mai mult decat simtim noi intr-o viata. Si sa simti ca te-ai irosit si sa vrei mai mult si sa faci mai mult din clipa aia. Aici vad eu raul si vad greseala perpetuata de acei oameni care in ziua de 10 august au votat. Aceasta nu trebuie sa fie insa o decizia luata de cativa oameni. Este decizia noastra, iar TVR Cultural inca emite.

Cand esti mare

play this first:




Iti zambesti in oglinda, tie. Cand esti mare inveti ca nu intotdeauna o sa fie cineva langa tine cand esti bolnav. Ca vor fi astfel de momente. Dar cand esti mare inveti sa te bucuri de toate, de iubire si de singuratate deopotriva. Cand esti mare nu mai pleci urechea la orice si nu te mai opresti sa asculti cuvintele care nu ti-ar aduce nimic bun. Cand esti mare cauti binele si-nveti sa-l cresti. Intelegi ca exista si rele pe lume si ca esti dator sa fii pregatit pentru tot. Fiindca viata e un dar de care trebuie sa ai grija. Pentru ca ti-a fost data, iar mai departe trebuie sa te descurci singur.

Cand esti mare, nu-ti mai plangi de mila. Incepe sa-ti fie rusine, te scuturi de problemele care nu ti se mai par acum probleme si mergi mai departe. Cand esti mare te desprinzi mai usor de oameni, ierti, uiti, intelegi, asculti, zambesti.

Cand esti mare te impaci mai usor cu ranchiuna unora si resentimentele altora. Te detasezi si zambesti. Cand esti mare nu te mai simti inconfortabil fiindca iti afisezi fericirea langa cei care, dintr-un motiv sau altul, n-o vor accepta.

Cand esti mare diseci intre prietenii si le spui sincer ca ii iubesti si ca ti-e dor de ei. Cand esti mare iti sunt clare toate sentimentele si stii unde le investesti, ti le asumi si nu le regreti. Pentru ca asta face diferenta intre fericire si nefericire, tristete si intelegere, intre a merge mai departe si resentimente: asumarea deciziilor. Cand esti mare iti asumi deciziile, responsabilitatile si consecintele actiunilor tale. Cand esti mare intelegi ca o singura joaca nu iti mai este permisa: cea cu sentimentele oamenilor.

Cand esti mare intelegi ca timpul cerne tot: carti, prietenii, muzica. Iti construiesti o biblioteca si-ti faci liste. Iti platesti singur facturile si-ti pierzi rabdarea numai atunci cand mai e cazul.

Cand esti mare obosesti uneori fiindca ai crescut. Si-atunci te faci din nou mic fiindca atunci cand esti mare ai si puterea asta. Doar cand esti mic si vrei sa cresti brusc nu se poate.

Cand esti mare, ai mai multa rabdare si vezi lectii in tot, in toti si-n toate. Cand esti mare stii insa sa fii si mic. Sa te alinti, sa te rasfeti, sa te mangai singur si sa-ti pui palma sub obraz adormind ca atunci cand erai mic. Cand esti mic adormi uneori cu lacrimile pe obraz. Dar dimineata te trezesti zambind odata cu soarele. Cand esti mare adormi uneori cu lacrimile pe obraz. Si doar copilul care inca esti, cel care va sta cu tine toata viata, te poate ajuta sa te trezesti din nou zambind odata cu soarele.

Zambeste azi, odata cu soarele. Esti mare si esti mic.

te-ai îndrăgostit vreodată de un om, şi nu de o idee?

 

Eu, da. De două ori. De iubit, am iubit o singură dată. N-am irosit nici cuvintele, nici sentimentele. Când te îndrăgosteşti de un om, şi nu de o idee, descoperi cele mai frumoase lucruri într-o singură fiinţă. Îi înveţi ticurile, fără să-ţi dai seama. Te transformi chiar tu, fără să-ţi dai seama. Când te îndrăgosteşti, devii un om mai bun. Când înţelegi iubirea necondiţionată, devii un om liber. 

Când te îndrăgosteşti de un om, şi nu de o idee, vei şti, atunci când totul se termină, să nu judeci omul şi să nu începi să-l urăşti. Vei şti cum să nu ai regrete, cum să nu învinuieşti, vei şti cum să înţelegi. De-aici, libertatea, liniştea. Când te îndrăgosteşti de o Idee, vei învinui omul pentru că nu a corespuns Ideii.

Omul din spatele ideii va fi întotdeauna perfect. Ideea pe care o cauţi îi va face pe toţi oamenii să pară insuficienţi. Când te îndrăgosteşti de un om, şi nu de o idee, descoperi că cele mai frumoase sentimente se trăiesc prin lucrurile simple. Când îi oferi celuilalt ceva şi împarţi bucuria. Când împarţi grijile. Când ai încredere, cu toată fiinţa ta. Ideea, în schimb, fiecare alta în funcţie de om, este o amânare a fericirii prezente. E ceva ce-ţi desenezi în aer, îl înrămezi în minte unde subconştientul tău ştie că nu va ajunge niciodată, de frică: "Când voi găsi asta, voi fi fericit".


În căutarea unui ideal în mod parţial inconştient fixat atât de departe, începi să dormi liniştit. Ideea se va concretiza într-o zi, îţi spui, poate chiar îţi va bate la uşă. De multe ori, par să vină. Oameni care, cel puţin în aparenţă, s-ar potrivi Ideii. Dar sunt scoşi, mai devreme sau mai târziu, din tipar. Nimeni, niciodată, nu va ajunge să stea în acea ramă doar dacă nu alegeţi să daţi tabloul jos.


Omul de care te îndrăgosteşti nu se va potrivi cu nimic fiindcă niciodată n-a existat Ideea. Se va potrivi însă cu tine, cu stările tale dintr-un moment, cu o oră, cu o cafea, cu o mângâiere. Sau poate nu se va potrivi deloc cu stările tale, cu cine eşti, însă neavând o Idee a omului, veţi rămâne acolo.

Contrar a ceea ce am putea crede, Ideea nu e fixată în cap, ci in inimă. Nu din minte ne scoatem cel mai greu durerile trecute, ci din ceea ce pulsează fără să se bucure de uitare. Omul, nu Ideea, te va învăţa cine eşti tu şi va descoperi cine este el.

Trecutul ajunge să facă răni pentru că nu renunţăm la Idee. Când eşti liber şi înţelegi de unde vine, de fapt, fericirea continuă, renunţi aproape imediat la oamenii care, nesiguri de ceea ce cred că îşi doresc (aici intervine Ideea), vor deveni nesiguri că te vor în vieţile lor. Ştii că există drumuri şi drumuri, iar pe drumul tău libertatea ta trebuie să fie completă.

Nimic nu e întâmplător numai fiindcă din toate întâmplările ar trebui să învăţăm câte o lecţie şi să ne definim şi mai mult, ca Oameni. Iar o lecţie pe care o înveţi numai de unul singur e că unde nu-i cap, vai de inimă.

 

what to ask from people

does this make you sick? does happiness make you sick? very well then. I can only hope one day it will finally make you feel better. ask people to be honest with themselves because this is the only way they will be honest with you. ask people to love themselves and ask people to fulfil their dreams and make them believe it CAN be done. ask people to love the nights, don't ask people to love you. ask people to love music and share your music with them. ask people to love the time they spend alone and they'll understand why you sometimes meet nobody at all. ask people to believe in their own path and they'll no longer judge yours. ask people to focus on them and never imitate. ask people to believe in what they can do and never question why others are whey they are. ask people to get stronger for them because one day they'll be stronger for others. but do ask people to know better. and ask people to know why they are where they are. remind them nothing is a present in this life and that it is only natural to work hard for what we want. ask people to remember time is infinite but the only time we have is now. ask people to live every minute being grateful. and be grateful for the people you have in your life. no matter what to ask from people, ask them for their own good.

:)

play this first:

m-am intors. nu pentru ca mi-as fi indeplinit obiectivul, ci pentru ca asa am simtit. pentru ca acum, doar azi, nici eu nu stiu de ce, mi-a fost un pic mai greu sa respir. aici a fost oricum mereu acasa. asta simt si-acum. sufocare. nu de rau, nimic rau nu se intampla acum, dimpotriva. n-am cunoscut niciodata atatia oameni buni intr-un timp atat de scurt. n-am cunoscut niciodata atatia oameni noi in doar patru saptamani. e doar un val si poate ca eu am uitat sa inot ordonat. nu simt ca-i prea mult, deodata. nu ma sperie agitatia, nici noptile nedormite, nici listele si notitele pe care trebuie brusc sa le fac pentru ca sunt atat de multe de facut. toate astea ma umplu de fericire. ca niciodata. pentru ca m-am redescoperit asa cum am sperat dintotdeauna, dar niciodata n-am stiut exact cum. iar lucrurile bune vin de la sine.

doar ca mi-am pierdut un pic concentrarea, atat. sunt ca un om care in ultimele patru saptamani si-a rotit privirea in jur pana a ametit. de bine. dar si de la foarte mult bine trebuie sa iei mereu nu o pauza, ci un moment de liniste. sa te detasezi putin. sa te linistesti. sa vezi ca acolo e multumire. ca e munca ta, dar si munca altor oameni. ca acolo au fost frici, si-acum au disparut. ca acolo au fost lucruri necunoscute, iar acum sunt obisnuinte.

un pic, un pic, mi-am zis sa ma opresc si sa respir ceva mai adanc. i-am zis mamei cat sunt de fericita. si cred ca i-am facut cel mai frumos cadou.