If you don't work, don't expect results

needsupply.com

http://www.garancedore.fr/en/2012/12/18/yara/

Intre Sunset Park a lui Paul Auster si Anatomia resentimentului a lui Vladimir Tismaneanu, imi regasesc un echilibru ciudat. E evident ca, daca nu muncesti, nu ai de ce sa crezi ca meriti mai mult. Cred ca mai bun portret pentru cei mai multi romani nici ca se putea face. Iar Sunset Park imi place fiindca iti arata din nou oameni care nu renunta, care traiesc cu un putin care ii ajuta sa isi continue pasiunile. Dincolo de niste job-uri prost platite, dai de un Miles care fotografiaza morminte dupa ce nu mai poate fotografia bunurile sortite procedurilor de executare silita. Si de o Alice (sper sa nu o confund) care indrazneste sa faca cele mai nebunesti schite. Isi depaseste limitele, se asculta si indrazneste, cu riscul de a se face de ras in fata celorlalti. Dar reuseste ceva ce ar trebui sa fim in stare cu totii: isi descopera adevarul eu, chiar daca la un moment dat crede ca se afla in pragul nebuniei. Nu spune nimeni ca e usor sau ca descoperirea sinelui nu seamana chiar cu nebunia insasi.De unde sa gasesti mai multa bucurie daca nu descoperindu-te chiar pe tine?

E a doua luna in care am reusit, suprinzator, sa imi depasesc niste limite. Cu bune, cu rele, cu zile mai putin vesele si cu amintiri care inca ma intristeaza, am reusit sa las loc prezentului, asa cum am invatat cu multa vreme in urma. Am mers inainte, chiar si atunci cand tot ce as fi vrut sa fac era sa dorm trei zile, sa nu raspund la niciun telefon si sa imi arunc pe fereastra toate responsabilitatile.

Si nu fac asta. iar responsabilitatile alea sunt multe si sunt recunoscatoare pentru ele. Am responsabilitati, deci exist, nu-i asa? :)) Sper si imi place sa cred ca m-am trezit, ca toata amorteala din vara s-a sters, ca proiectele astea noi de acum, desi in stare incipienta, vor da nastere unor lumi frumoase, unor realitati concrete din care sa facem parte pentru ca am indraznit si, ce e mai important, pentru ca am muncit. Si mi-am reamintit ca asta ma face sa ma implic si mai mult, asta ma anima, asta imi da energie. Pofta de munca vine muncind si cred ca e esential sa nu ne pierdem in nimicuri, in neincredere si in convingerea ca planurile noastre sunt sortite esecurilor.

E o zi plina, e o saptamana plina. Imaginati-va ca traiti un vis, iar visul va deveni realitate.