Tea Falco in Io e Te (2012) |
In sala a mirosit a parfum. Acelasi parfum de la Ateneu, acelasi parfum de la TNB. Pret-a-porter, ne-am spus si-am inceput sa radem. Filmul asta m-a intinerit. Mi-am retrait momente frumoase, poate m-a intinerit muzica, poate Tea Falco mi-a amintit de ceva ce uitasem. O fi fost de vina si parfumul, dar n-am fost in sala, ci in film, cu totul. Cred ca toti traiam acolo, am fost putini in sala, am ras la unison, am zambit de nuante pe care le prindeam imediat fiindca eram atenti, fascinati, indragostiti de ea, de el, de muzica, de fiecare gest. O realitate pe care Bertolucci ti-o face cadou. Zambeste, natangule, si indragosteste-te de viata. Sau cel putin asta mi-a sunat mie in cap. Si-am zambit si inca zambesc si nu-mi iese Tea Falco din cap si nici nu cred ca vreau sa mi-o scot vreodata din inima. La metrou am vazut o fata care plangea. Era frumoasa. M-am intrebat daca stie ca ar putea sa fie extraordinara. M-am intrebat daca si eu stiu acelasi lucru. O privesti pe Tea si-ti dai seama ca fiecare femeie ar putea fi o Tea. Cum ar fi sa fim noi, noi cu adevarat? Tu y Yo.
No comments:
Post a Comment