 |
| sursa. |
stam zilele acestea la cafea sau seara la cina si ne povestim amintirile, visele, planurile. e bine sa ai pe cineva la cina, chiar daca numai temporar. am invatat mult in ultimele luni, mai mult decat as fi crezut, ma bucur ca mi-am petrecut cele mai toropitoare zile de vara citind atat de mult, inca o luna de temperaturi de august si as fi ramas de tot fara energie.
nu e usor sa faci in fiecare zi inca un pas pentru a-ti indeplini visul, ne confruntam mai mereu cu intrebari la care trebuie sa gasim raspuns in aceeasi zi, alegem sa facem eforturi in momente in care acum un an am fi renuntat, ne depasim limitele zi de zi si asta cred ca e unul dintre cele mai importante lucruri.
vedem ca razbatem de unii singuri sau cu ajutor, ca exista solutii intr-un final, ca reusim sa ajungem mai aproape de ceea ce, acum cateva luni, era doar un desen pe o hartie. ne-am desenat rafturi, ne-am facut liste. am facut planuri, am indraznit. rafturile noastre se umplu, parca nici nu ne vine sa credem ca mai e putin, doar atat de putin. nu suntem ai spatiului, incercam sa ne gasim locul, dar stim ca doar prima cafea bauta in atelier ne va face, de fapt, sa apartinem atelierului, sa fim de-ai casei, cu adevarat de-acolo, sa intram intr-un la care acum visam zambind si cu ochii deschisi.
imi lipseste zilele acestea doar o agenda neagra in care sa urmaresc intregul parcurs al acestor vise. pe langa ceea ce fac zi de zi, au aparut proiecte in care cred, pana acum mi-am demonstrat ca atunci cand crezi cu adevarat in ceva, acel ceva devine posibil si am invatat ca, la cea mai mica indoiala, se pot prabusi multe.
am inceput acum mult timp sa pun visele pe primul plan si cred ca am gasit echilibrul ideal intre o viata pe care o iubesc si un vis pe care l-am indeplinit deja, nu-i asa? fiindca e importanta calatoria si nu scopul final.
No comments:
Post a Comment