cum arata primavara asta

de la ploi, de la atatea ploi, intre mine si-o batrana care se vaita ba de-un sold, ba de-o durere in mana dreapta nu mai e nicio diferenta. si tot de la ploi, de la atatea ploi, incepusem sa renunt la din ce in ce mai multe lucruri si, recunosc, la din ce in ce mai multi oameni.

pauzele acestea insa, de la lucruri, aventuri si oameni, ne prind uneori cel mai bine. cautam sa facem liniste si, pe buna dreptate, doar cand ramanem singuri ne putem auzi si asculta cu adevarat.

uita insa de imaginea de mai sus. imagineaza-ti azi un om reindragostit iremediabil de tot ce exista. si sa stii ca mi-a luat niste luni bune sa ma intorc la prezentul asta care incepuse sa fie mult prea aspru. si nu mai am, cel putin pentru moment, nevoie decat sa stiu ca sunt iarasi eu, ca e ok sa nu am niciun plan, ca e minunat sa poti face mai multe lucruri, chiar daca nu la un nivel uimitor, ci doar la unul care sa ii bucure pe alti oameni si pe tine in acelasi timp.

sa nu continui intr-un mediu care te raneste. cu riscul de a ramane singur, alege sa ramai singur fiindca doar asa poti merge mai departe, poti creste, poti fi OK cu tine. si n-am fost niciodata cel mai sociabil om din lume si nici n-o sa devin.