e bine asa

e bine asa, cu diminetile astea prelungite cat mai mult, cu lene de care trag pana cand nu-mi mai permite timpul. fiindca, vezi tu, e bine asa. cu plimbarile din fiecare zi de 40 de minute pe putin, cele de dimineata, cu drumul atat de des strabatut in ultima vreme. n-am facut carare, dar poate o sa-mi ramana urmele pe acolo. n-am amintiri stranse de prin aceste locuri, dar ma intorc intamplarile la acelasi drum si mie nu mi-e frica sa revin.

ieri ne-am oprit sa ne miram de-o fereastra uriasa pe carol prin care se vedea un candelabru ca-n filme intr-o camera cu tapet inchis care ne-a trimis imediat cu gandul la povesti pe care nu le-am trait niciodata. si e bine asa, mai ales seara cand se domoleste caldura, cand bulevardul carol se acopera de umbre si uiti ca-n primavara ii taiasera de tot copacii acum plini si verzi. au stiut ei ce fac, i-ai injurat degeaba pe oamenii care-i ciuntisera.

si e bine asa, cu beri albe sau negre baute prin terase noi, mereu altele. cu oameni noi la tot pasul, cu intamplari care te amuza peste masura si fara de care n-ai putea sa traiesti. poate ca intr-o zi o sa scriu despre toate si despre toti oamenii, numai ca atunci mi s-ar face frica sa nu le pun capat asa, povestind despre ele.

prefer sa le traiesc, mereu altele si, pe cele mai multe, sa le fac sa se intample. si m-amuz de ele si le savurez si ma bucur ca acum diminetile sunt asa de lungi si blande si ca eu m-am regasit.