Mi-a luat luni bune sa-mi regasesc linistea si-o imbratisez acum cu toata inima si-o las sa-mi inunde simturile de parca niciodata n-am respirat nimic altceva in afara de iubire. Si dansez, dansez din nou in fiecare zi, dimineata mai sprintena, noaptea doar pe varfuri, dar dansez ca si cum n-am stiut niciodata sa pasesc pur si simplu, ca orice om.
M-ai reindragostit si nici nu stii. De viata, de mine, de cine habar nu mai aveam ca sunt. Fiindca uneori greul ne pare mai greu decat este si daca nici noi nu ne mai suntem punct de sprijin, nu mai avem nimic. Simt ca am totul acum desi mi se pare ca totul se reduce la a oferi, nu la a detine.
Pornesc in directii precise, dar cu totul altele, despre care nu soptesc insa nimic nimanui, poate doar tie, in vreo seara, la vreun pahar intarziat de vin.
Nu mai am nicio indoiala ca omul intinereste pe masura ce traieste. Iar tu ai miros de soare, esti primavara si nici nu stii.
No comments:
Post a Comment