start from scratch

What I have is a lot. What I have is beautiful. Si tot ce am, am luat de drept. Nu m-am mai gandit sa fiu recunoascatoare pentru fiecare zi, sa ma trezesc odata cu rasaritul (e drept ca nu l-am mai vazut de mult), sa mai incerc sa fac ceva ca sa ies din rutina care ma apasa si care ma ingreuna de la o zi la alta. Am pus atata presiune pe mine de-ai fi zis ca lucrez pentru trei sefi, iar deasupra lor eram tot eu, cel mai aspru dintre cei mai aspri.

Si-acum, of, acum as vrea sa-ti spun ca e in ordine sa faci cativa pasi inapoi, sa lasi lucrurile chiar in voia lor, sa te bucuri de prezent si-atat fiindca n-ai habar de ce o sa fie maine. Nu-s facuta sa lucrez altfel si nu toti oamenii sunt capabili de lucruri marete. Nu zic ca renunt la ceva, dar nu mai am in fata ochilor acel obiectiv, ca un magar condus de un morcov legat chiar de spatele lui. Vreau sa pot vedea si in laturi fiindca eu nu sunt definita doar de acel obiectiv.

Sa cresc in mai multe directii, cum va fi sa fie. De multe luni n-am mai fost multumita sau fericita, am ranit oameni, iar alti oameni m-au ranit pe mine. Si cel mai mare regret asta ar fi, sa fiu un om care sa ajunga dezamagit de viata. Ori eu nu vreau asta, imi plac oamenii si-mi plac toate bucuriile vietii de zi cu zi.

Si-am revenit, iata. Mi-a luat ceva, dar sunt din nou cat se poate de indragostita de viata.