soarele

e plin Bucureştiul de surprize. e plin şi parcă infinit. îl descoperi la pas, zi de zi. îl tot descopăr, de 8 ani de zile, şi mi se-arată din ce în ce mai frumos, să mă oprească parcă, să mă ţină aici, să-mi demonstreze că nu am de ce sau unde altundeva să plec. şi adevărul este că a cam reuşit. a ştiut el cum să facă jocurile încât să-mi fie din nou bine, încât să mă trezească la realitate şi să-mi arate că aici am tot, doar că trebuie să ştiu să privesc în jurul meu. fiindcă mult prea des privim, dar nu înţelegem nimic.