Cum nu-i mai bine nu-i nici mai rau

Servesti sinceritatea fata de tine la micul dejun. Te-auzi vorbind si mai ca nu te-ai crede. Nu e buna doza asta, mai bine lasam lucrurile asa, sa dispara. Numai ca fiinta mea imi da ghes sa fac altfel. Hai ca poti, ca o sa supravietuiesti, poti sa faci si asta. Viata-n vene, scria fata de pe irule.ro. Parca-mi citeste-n inima si scrie ea tot ce nu indraznesc eu.

Trebuie sa stii sa fii tu inaintea altora. Sa stii sa te pui pe primul loc, sa nu suferi pana  nu mai poti din cele mai gresite motive din lume. Si mai trebuie sa iubesti zilele asa cum vin, de-a valma, fiindca multe vor fi frumoase si multe nu vor fi, asa ca e bine sa le vezi si sa le traiesti pe cele care, pe termen lung, te vor face un om mai bun, mai bland, mai putin amarat de viata.

Si pulseaza viata asta si as vrea sa iti mai spun ca saptamana trecuta am facut o intindere de la dans. Prea mult dans, as spune, iar eu vreau si mai mult. Ore intregi in care sa descopar corpul asta si sa-l las sa ma conduca.

Nu mai privesc spre tine decat de la distanta, de la o distanta pe care nu o doream, dar care a devenit necesara. Iar eu, ce bucurie, am devenit un om mai puternic.

Si atunci infloresti, cand esti tu inaintea altora. Fiindca nu poti fi nimic pentru nimeni daca nu stii cine esti pentru tine.

N-as vrea sa stiu ca repet aceleasi greseli. Vreau sa vad daca viata care ia alt curs cand privesti cu adevarat in alta parte. Nebunia e, nu-i asa, sa faci acelasi lucru si sa crezi ca vei obtine alte rezultate.

Nu stiu daca sa cred in povestile altora, dar ale mele ajung oricum la acelasi final pe care il cunosc prea bine asa ca incep sa-i cred pe altii un pic mai mult.

Dar la final de zi, si-o spun sincer, ma gandesc ca tot ne e scris undeva sa ni se intample lucrurile cumva. Depind, desigur, si de noi, insa cand vrei sa te indragostesti doar pentru ca au inflorit teii si mai vrei si iubire inapoi, nu prea ai cum sa faci lucrurile sa se intample dupa voia ta.