aseara, orasul a pulsat in venele noastre. si oricat de cliseic o sa ti se para, aproape ca nu atingeam asfaltul atunci cand paseam. si-am zambit pana am obosit, si-am privit toate luminile acelea, ce frumos era luminat hotelul de pe calea victoriei.
cum explici unui om ca esti fericit pana-n maduva oaselor si ca asa arata fericirea pe chipul tau, ca nu ti-ai facut nimic diferit la par, fiindca se pare ca oamenii nu-si dau seama, nu mai pot ghici cum arata fericirea.
pentru mine e echilibrul mult cautat, mult dorit, e cert ca intotdeauna o sa ma supere aceleasi lucruri, dar e la fel de sigur ca imi pasa mai putin de anumite contexte si, de ce sa mint, de anumiti oameni fiindca inveti, si ce bucurie cand inveti, sa te pui uneori inaintea altora, sa nu mai suferi cand nu trebuie si din motive gresite.
sa inveti pentru cine merita sa fii prezent si sa descoperi pentru cine merita sa dai totul uitarii. am descoperit ca bucurestiul se vede din ce in ce mai frumos in ochii a din ce in ce mai multor oameni. si sa nu-mi mai spuneti atunci ca nimic nu s-a schimbat.
si eu m-am schimbat, m-am schimbat atat de mult. si-au fost doar cativa oameni care mi-au aratat ca lucrurile sunt si trebuie sa fie simple, ca nu ai de ce sa le complici cand nu trebuie, ca poti iubi si senin si frumos ca intr-o zi de vara, ca e in ordine sa lasi lucrurile sa se intample in ritmul lor si ca nu ai de ce sa mai alergi.
lectii adunate in ultimii doi ani imi spun si nu pot decat sa ma bucur la gandul ca am crescut si cand imi dau seama cate fac pentru mine si cat curaj am prins de mult mai multa vreme. ma bucur de oamenii pe care i-am cunoscut in ultimele luni sau in ultimul an si mi se par frumosi si in acelasi timp stiu ca oricine poate oricand pleca si ca din fiecare experienta sau relatie luam fix atat cat ne trebuie si cand vrem mai mult, mai mult decat avem nevoie sau mai mult decat ni se poate oferi, uite, ma gandesc, facem ca fata din filmul de aseara, strigam in miez de noapte, ne trece prin cap nebunia de a ne urca pana la primul etaj si cadem de acolo de mai sa ne rupem mana.
ori, nu asa se face. :)
No comments:
Post a Comment