Asta e sfatul pe care ti-l dau azi. Alinta-te. Daca nu mai stii pe unde s-o iei, daca nu stii exact ce e cu tine, cum sa definesti contextul, cum sa gasesti coordonatele pe Google Maps, cum sa nimeresti check-in-ul potrivit, uita-le si alinta-te. Ca tu esti tot ce ai mai bun. O sa ai noroc de oameni care sa-ti mai dea cate o palma uneori, e oare nevoie sa te blamezi si tu? Vina e aruncata oricum in Univers, din diferite directii, o poarta oamenii pe umeri, e forta negativa care anima spiritele sa faca intotdeauna rau si niciodata bine.
Uita-le. Alinta-te cum stii tu mai bine. Du-te sa dormi cat ai chef. Pleaca in Guatemala. Du-te sa stai pe un acoperis de bloc sa te uiti la stele sau la apus si daca nu gasesti raspuns, nu-i nimic. Nimic nu s-a pus pe picioare printr-o simpla pocnire de degete. Nimic nu e definitiv. Nici tu, ca om, nu esti niciodata acelasi. Nu mai esti cel care ai fost ieri si nu ai cum sa fii acelasi om maine.
Eu dansez. Cand n-am chef, cand imi vin de-a valma intrebarile, cand mintea imi aminteste ca e puternica si ca i-am dat prea multa putere, dansez si tace. Fiindca atunci ma retrag in mine, muschii incep sa vorbeasca. Inchid ochii si-mi imaginez forta care se trimite mai departe din toate miscarile pe care le fac. Sunt si nu sunt unde vreau sa fiu. Visele se schimba, noi devenim altii. Dar momentan stiu ca este esential sa fac sa-mi fie bine. Sa fac din binele asta prezent un si mai bine. Doar cu mine, intr-un dans frumos de tot. Si pasesc, zi de zi, dincolo de ce stiam, merg spre un echilibru la care trebuie sa ajung.
No comments:
Post a Comment