transparente

aseara am povestit vreo doua ore cu un prieten despre cum se duce lumea de rapa. despre cum, asa cum bine a zis si el, in natura omului e si dorinta de autodistrugere. nu ne gandim la cei care vor veni. credem ca o sa fie cumva mai bine. cum, nu stim nici noi. dar avem aceste doua convingeri in noi si ele se bat cap in cap. any tedious work will rot your brain. asta mi-a ramas in minte si-acum incerc sa ma eliberez. ce sa pun pe primul plan? ieri mi-au fost aruncate cuvinte pe care incerc sa le pun intr-o cutie si sa le arunc departe. cuvinte care n-au nicio legatura cu mine, cu realitatea mea. e aproape amuzant ce spun unii oameni cand simt presiunea. dar nu e oare mai dureros sa simti ca totul e atat de strans legat de bani? orice astfel de palma ma trezeste din rutina. dar pana cand? cate palme sa primesc ca sa revin la ce stiu eu sa fac? si asta, supriza mare, e sa creez.

asa ca sunt recunoscatoare pentru acuza nedreapta care mi-a fost adusa. si cum de data asta nu sunt suparata, ma duc frumusel catre alte directii, dar sper ca, intr-adevar, tedious work will rot your brain.