ma bucur de aerul rece, aveam nevoie de toamna. multe afine, mult ceai verde. cam asa arata ultima luna, pierduta-n moliciunea canapelei si-n somn prelungit. dar nu stiu cat sunt eu. a fost pauza mea de la cine am crezut ca sunt. mi-a prins bine. tare bine.
acum vine frigul, e timpul sa reordonam planurile, sa facem rost de noi caiete, albe, curate. sa intelegem mai mult, sa facem mai mult, sa vrem mai mult, sa riscam mai mult. de scris nu ma desprind. e necesar, e bun, ma defineste. va avea si are si el rolul sau.
imi doresc sa-nvat lectiile pe care le-am trait nu doar o data. sa nu mai fie ca lectii de istorie, pe care le toceai si pe care le uitai. nu mi-a placut istoria. am redescoperit-o, mai tarziu, citind singura. istoria caderii lui ceausescu scrisa de un francez.
ma tem ca se duc de rapa multe lucruri in tara asta. le vad schimbandu-se in rau. continui sa fiu schimbarea pe care imi doresc sa o vad, vad mai mult binele decat raul, dar tot ma intreb de ce nu ne schimbam odata, de ce nu ne revenim, de ce nu intelegem de ce suntem cu adevarat aici.
drumul meu? inca il caut. imi place cum se rescrie. imi place jocul asta. imi plac zilele. asteapta-te la miracole, mi-a zis acelasi om recent. sa crezi, altfel spus, ca se intampla lucruri frumoase, ca sunt posibile. sa le vezi.
le vad. ma-ntreb ce-i si cu mine, in ce directie sa pornesc uneori. m-a molesit vara asta, m-a trezit prima adiere mai rece. vine toamna. dar cum prezentul e de baza, ramanem in prezent. un pic mai organizati si mai harnici.
No comments:
Post a Comment