acum

intr-o zi mi-am dat seama ca e chiar simplu sa privesti altfel multe dintre lucrurile care ti se intampla. sa intorci totul la 180 de grade ca niciodata. si-atunci m-am eliberat. de multe. e greu acum sa explic - si nici nu cred ca as vrea - de ce rutina asta e buna si de ce mi-e necesara. si nici nu sunt datoare nimanui.

zambesc sub un cer de vara, zambesc la adapostul noptii. si sunt multumita. si merg pe acelasi drum in continuare in care e obligatoriu sa ma descopar, sa ma educ, sa ma "reeditez", cum a scris cineva talentat si drag. fiindca poti. sa mai stergi, sa ajustezi, sa schimbi ce vrei tu la tine. ce nu-ti place. sau sa faci mai mult din ce-ti place.

Si partea buna e ca nu mai explici nimic. Ma joc. E o joaca totul. Sau totul trebuie facut in joaca si, totodata, cu seriozitate. Zambesc si-mi pare bine ca am pastrat multe experiente numai pentru mine. Cu picioarele in prezent fiindca in afara de ceva ce-am scris la inceput de an, nu stiu sa-mi fac planuri. Am zis sa fac lucrurile de care mi-e frica. Si am facut. Am incercat. Am si incetat. Toate sunt experiente necesare si, cele mai multe, bune.

Orice se poate intampla, orice. Bucuria spontaneitatii, sa-i zicem. Poate ca nu m-am plimbat suficient vara asta. Dar mai e, totusi, putin din august. Poate ca jumatatea asta trebuie petrecuta sub stele. Am vazut cum se reconstruiesc lucruri in jurul meu doar pentru ca eu m-am schimbat. Am vazut cum se face ordine, cum se face liniste. Am inteles cum se construieste increderea. Caramida cu caramida, pas cu pas. Nu cer, las sa mi se intample. Traiesc altfel, ca atunci cand bati cu degetele ritmul muzicii. Fiindca asa e mai bine, asa mi-e mie mai bine. Si-avem intotdeauna marele drept sa facem sa ne fie bine. Sa nu uitati.