On le devient

"Dacă femeia se descoperă ca inesenţialul care niciodată nu se întoarce la esenţial, e pentru că ea însăşi nu operează această întoarcere." - Simone de Beauvoir - Al doilea sex


Expresia "Există un timp pentru toate" are astăzi un cu totul alt înţeles pentru mine. În niciun caz nu se referă (şi nici nu s-a referit vreodată) la faptul că trebuie să aşteptăm sau să ne consolăm, atunci când ceva nu se întâmplă, cu gândul că în viitor va exista un moment destinat împlinirii dorinţei noastre.

Acel "timp pentru toate" nu poate să vină decât ca o concluzie a unor experienţe adunate în timp, înţelese şi trăite ca atare. Atenţia faţă de aceste evenimente este şi cea care ne face fie un dar, fie ne produce un handicap înţelegând prin asta că riscăm să nu prindem esenţa a ceea ce ni se întâmplă.

Darul tuturor trăirilor ni-l putem face însă alegând să nu negăm timpul, deci să nu negăm prezentul. Singurul timp pierdut este cel negat, singurele lecţii neînvăţate sunt cele pe care vom refuza să le vedem sau cele a căror existenţă certă o vom nega cu încăpăţânare.

Aşa se face că vine un timp (deci o clipă prezentă) în care înţelegem, la o scurtă privire către trecut, cum sunt ţesute firele şi de ce unele lucruri nu se întâmplă când ni le dorim (aş spune azi că nu se întâmplă atunci când ni le dorim din motivele greşite şi că, dimpotrivă, se petrec atunci când motivele dispar, iar noi nici nu ne mai gândim măcar la acele dorinţe din trecut).