alb

Play this first:



nu se pierd cuvintele, azi sunt recunoscatoare pentru ele. multa vreme m-am temut ca ma pierd, daca scriu atat. ca o sa-mi destram esenta, ca o sa uit de cine sunt, ca o sa ma indepartez de mine. dar scrisul e o parte din mine, e ceva ce nu am abandonat niciodata. m-a format, m-a cizelat. imi place ca mai am atatea de descoperit la mine. ca ma descopar zi de zi. ca-mi fac curaj. ca imi construiesc cu mine o noua relatie, una mai buna, ca din zi in zi ma inteleg altfel, ma percep diferit. si-mi place.

e nevoie de mult curaj sa renunti la surplus.

la lucruri, la amintiri grele, la oameni, la haine care nu spun nimic despre tine. e nevoie de mult curaj sa-ti iei fiinta in maini. sa privesti in adancul ei si s-o lasi sa faca tot ce are chef.

devenim ceea ce citim. imi place asta. dar devenim si ceea ce traim, si ceea ce gandim, ceea ce simtim, mirosim sau iubim. nu avem cum sa devenim altceva decat suma experientelor noastre. de ce-ai vrea sa le faci altfel decat pline si frumoase?

mi le vreau insorite. cu ferestre deschise largi, cu perdele pe care sa le miste vantul. le vreau aici, dar si in alte parti. le vreau noi, semnificative, intelepte. le vreau altfel decat au fost uneori: fade, false, dureroase. au avut si ele, rostul lor. m-au adus aici.

abia astept! abia astept. sa vad ce-o sa mai aflu maine despre mine. ce-o sa-mi mai sopteasca o imagine. ce-o sa-mi mai spuna un rand. ce-o sa mai invat ca pot fi. ce-o sa mai aflu ca sunt deja. e o frumusete in acest drum pe care trebuie sa o lasi sa se desfasoare.

s-o traiesti stiind ca ai un drum lung de parcurs. si ca tu iti desenezi singur parcursul. si ca povestea asta e despre tine, despre cine ai chef sa fii, sa devii.

o sa razi, acum vreau o lampa rosie si-un retroproiector. asta ca sa vorbim putin, cu permisiunea ta, si despre lucrurile materiale. ieri stateam in mijlocul camerei si, privind in jur, mi-am dat seama ca am devenit exact cine speram sa fiu acum multi ani. poate un pic mai mult. m-am construit, reconstruit. si mai am nevoie de curaj, dar si de forta. sa imi ofer si acea renuntare la lucrurile care acum doar ma ingreuneaza.

nu sunt multe, nu-mi fac griji. eu sunt bine, linistita. fericita. las zilele sa ma inveleasca in nepasarea lor. nu las pe nimeni sa ma grabeasca, sunt surda la astfel de chemari. si nici ca-mi pasa. nu ma mai grabesc spre nicaieri.

concluzia, daca vrei - daca vrei sa existe si o concluzie - e ca omul cat traieste se compune pe sine. si invata. zi de zi, clipa de clipa. daca asta alege. cata nebunie si placere in cunoastere. in cautarea febrila a sinelui si a lumii. in joaca serioasa a unui arheolog. sa fii prezent. sa vrei, sa cauti, sa oferi. sa exprimi.

sa traiesti, cu gandul ca ti-e data o experienta pe care ai datoria sa... o savurezi. si s-o faci sa fie mai buna, atat cat poti, nu doar pentru tine, cat si pentru ceilalti.