Ce ne mai ramane? Ma intreb ce ne mai ramane astazi daca noi credem ca nu avem control asupra lucrurilor care ni se intampla? Nimic nu e hazard si, totusi, totul e hazard. Nu avem cum sa uitam ca intr-o secunda, totul, dar absolut totul, se poate termina. Ca suntem, intr-adevar, la mila a ceea ce pare, de mii de ani, hazard. Dincolo de evolutie, dincolo de progresul estimat si pusi in termeni stiintifici, suntem in continuare la mila unei forte pe care inca nu am inteles-o. Dar, zi de zi, ce ne-ar mai ramane daca nu am crede ca suntem in control, ca suntem datori sa sarbatorim tocmai existenta insasi?
Evident, avem de ales. Asa cum in unele zile nu vedem soarele de dincolo de nori, in altele ne bucuram de caldura lui pana in adancul inimii. Dar pe termen lung ce alegem? Fiindca zi dupa zi se aduna si formeaza un trecut. Un trecut care ar putea sa ajunga sa ne raneasca mai mult decat orice. Viata cu regrete se traieste mult mai greu decat una cu regrete putine. Nu pot sa nu revin la comparatia mea preferata, la viata care e ca o gradina in care avem datoria de a face curat zi de zi.
No comments:
Post a Comment