respir, respira

un interviu aici, un interviu dincolo. revin ca sa nu inteleg nimic, revin ca sa ascult mai mult si sa vorbesc mai putin. revin ca sa ma gandesc cum dispar oamenii, revin ca sa-ti spun ca mi-a fost frica de moarte, revin ca sa-ti spun ca mi-e greu sa scriu si doua randuri, dar le scriu, apoi le recitesc si-mi plac, revin sa-ti spun ca totul mi se cuvine mie si nu vad asta si ma sufoc, revin sa-ti spun ca mi-e greu, ca uneori as vrea sa plec departe, ca il ascult pe patryk care-mi spune ca ii e greu, singurul om pe care as vrea sa-l salvez, singurul om pe care mi-am dorit sa-l salvez vreodata, chiar daca multi oameni m-au acuzat de asta. a salva, salveaza-te. revin sa-ti spun ca am indraznit si eu sa nu fac ceva impotriva vointei mele, revin sa-ti spun ca mi-e greu in mii si mii de feluri, dar ca lupt cu mine si cu totul in fiecare zi, ca nu exista a nu te misca, a  nu face, a trai totul asa cum este. revin sa-ti spun ca ma simt pierduta, pustiita, dar ca incerc sa umplu un gol pe care multi oameni n-au reusit sa-l umple vreodata. il citesc pe Ionesco si parca descrie ce nu as putea sa povestesc vreodata, dar simt pana la cel mai mic amanunt.

cand luam si  noi o decizie buna?

revin sa-ti spun ca toate experientele din acest an, da, fac un rezumat, fiindca deja se apropie noiembrie, apoi decembrie, si pana in ultima zi din an am ceva de incheiat, revin sa-ti spun ca toate m-au dus la aceeasi veche concluzie. si ma apasa fiindca nu stiu daca mai am energie. mi-e frig continuu si stiu ca nu poti intelege.