Antipatica de mine

Uneori ma supar pe mine insami pentru ca intre mintea mea, cuvinte si fapte se isca o cearta cumplita. Si totusi, impulsivitatea asta si frecventul "iar ai gandit cu zapada pe gene" imi fac viata mai frumoasa si ii strica rutina. Saptamana trecuta mi-am dat seama ca nu mai pot scrie poezii. Note to myself: sa incerc din nou. Dupa aproape doi ani in care nu mai scrii nimic, rimele se ascund de tine, cuvintele o iau la sanatoasa cand vad ca vrei sa le transformi in siruri frumos aliniate (cu masura cu tot!) si tu te trezesti ca nici macar poezii pentru copii nu mai poti scrie. Astazi am program de BCU si cinemateca. Asta daca decid sa ma dau jos din pat. Maine iar am program de BCU. Si dimineata... hmmm... ma mai gandesc, dar cred ca putina regasire nu mi-ar strica.