Acasa

Intr-un fel vroiam sa plec din Bucuresti. Ca sa uit mai usor, ca sa nu mai simt ca unele persoane sunt atat de aproape de mine si, in acelasi timp, atat de departe. Acum sunt aici, cu adevarat departe, si stiu ca nu mai e nimic de facut. Ca sa fie tortul cu cireasa in varf, de doua zile ma simt foarte rau si mananc pastile. Astept sa-mi treaca, ma tem de doctori mai mult decat orice. Silly, nu? Poate ma transform intr-o cutie plina de pastile, spatele da semne de ameliorare, iar eu de amanare. La vara, sigur-sigur. In astfel de momente, imi doresc tone de morfina. Nothing seems to be working. Stiti reclama de la nu-mai-stiu-ce-detergent-pentru-gresie-parchet-etc.? "Tot singura? Saraca mama!". Asa sunt si eu acum. Stiu ca e doar o stare de rau care o sa dispara odata cu durerea fizica. Ma enerveaza in continuare ipocritii, oameni ingnoranti si egoistii. :) Poate din 2009 o sa ii tolerez mai mult pe ignoranti. Poate o sa devin si eu mai mult ca ei si mai putin ca mine.