O cafea buna se cunoaste de dimineata

Nu beau cafea. Nu, nu asta am vrut sa spun. Eu nu prea beau cafea. Nu are niciun efect. Mi se pare absurd sa devin dependenta de ceva care nu are vreun efect asupra mea. Nu ma astept sa imi aduca zambetul pe fata atunci cand afara ploua, iar eu am intalnire si nu imi mai pot lua rochia alba. Asta e si motivul pentru care nu fumez. Nu vad sensul. Imi plac cuvintele. De ele sunt intr-adevar dependenta. Si speciala. Si simpatica. E drept, in ultima vreme am fost cam tafnoasa (bine, ursuza) chiar si cu cei dragi mie. Dar numai pentru ca nici mie nu mi-a fost prea bine si nu as fi putut sa fiu toata numai un zambet. Sunt incapabila de a disimula. Am citit azi Moderato cantabile. Marguerite Duras e subestimata. Poor little Marguerite!
Ce vreau de Craciun? Nimic. Ba nu, vreau oameni noi in viata mea si un an frumos si bun si mare si plin de bucurii. Vreau o schimbare mare si in bine. Vreau un loc al meu. Vreau un loc din care sa nu mai fiu nevoita sa plec in anul urmator. Vreau sa merg si altundeva in afara de Berlin, vreau sa fac masterul de jurnalism (?! sau cine stie ce mai visez pana la vara), sa fie bine la licenta, sa fiu mai organizata, sa fiu mai decisa si un pic mai indiferenta. :) Cred ca imi pasa cam mult de oameni, iar nepasarea e mai ieftina.
Vorbeam totusi de cafea. O cafea buna se cunoaste de dimineata. Depinde cu cine o bei si de cat de frumos e zambetul oglindit in ceasca.