Vine Craciunul? Dar cum... cand? Serios?
Da. Serios. Pana nu demult eram acasa uitandu-ma la bunica mea cum scoate din cuptor cozonaci mari si aburinzi. Ascultam cu bunicul teatru radiofonic. Acum imi vad bunicii o data pe luna. Mama mi-a spus zilele trecute la telefon:"Am impodobit bradul." Simt ca dispar din peisajul Craciunului perfect sau ca el dispare din mine. Eu impodobeam bradul in fiecare an. Anul asta abia asteptam sa fac asta. Mi-a zis ca pot sa il desfac si sa il fac iar, nu si-a dat seama ca vroiam atat de mult asta. Asa e, am crescut. Urasc sa dau jos globuletele. E cel mai trist sentiment. Anul asta s-a terminat prea repede. Anul Nou va veni prea repede. Si nici macar nu ninge. Si pana vineri, eu voi fi plecat deja acasa. Mi-a intrat Bucurestiul in vene. Asa noroios, cu luminite triste si cu poluare. Fiecare colt de strada, fiecare vitrina, Piata Romana, cersetorul batran si invalid de la Unirii, batrana de la Teatrul Foarte Mic pe care nu am mai vazut-o de anul trecut, violonistul de 92 de ani de pe Lipscani, un batran cu cei mai blanzi ochi si care probabil nu mai traieste. Imi vine sa plang la sfarsitul emotionant al unei carti, imi vine sa plang cand imi dau seama de anumite lucruri. Cine sunt? Ce imi doresc sa se schimbe? Imi vine sa plang pentru ca stiu exact ce vreau, dar ca trebuie sa mai astept si tocmai asteptarea asta ma consuma incetul cu incetul. Ce am invatat anul asta? Nimic. Nu am invatat sa mint, desi nimeni nu ma crede. Tie ti-am spus adevarul, iar acum te comporti ca si cum m-ai fi uitat. La tine am inceput sa tin si sa te iert, dar tu ai inceput sa te comporti ca o cunostinta veche. Nu am invatat sa imi organizez timpul, nu am invatat sa uit, nu am invatat sa nu mai am incredere in oameni, nu am invatat sa nu imi mai pese, nu am invatat sa nu mai plang, nu am invatat sa fiu ambitioasa, nu am invatat ca ciocolata nu e sanatoasa, nu am invatat sa nu mai fiu eu. Ce vreau de la noul an? Vreau ca familiei mele sa ii fie cel mai bine, vreau ca toti bunicii din lume sa fie sanatosi, vreau sa locuiesc singura, vreau ca voua sa va fie bine, vreau sa fie un an aproape perfect, vreau sa fim noi.
16 December 2008
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
With the past, I have nothing to do; nor with the future. I live now. Ralph Waldo Emerson
Don’t pray when it rains if you don’t pray when the sun shines.
Don’t pray when it rains if you don’t pray when the sun shines.
îmi ţin fericirea în buzunare, în zeci de buzunare cusute pe dos.
-
▼
2008
(216)
-
▼
Dec
(33)
- I'm A Cuckoo
- Guilty Pleasures
- I'm A Hero (and my music)
- How about a Christmas party?
- Les mecs
- Lucky Monday
- Un cadou pentru un zambet
- Don't worry, life is easy
- Acasa
- The Child of Riot
- Paris
- Dana cu ceai si un Reader necitit
- Sanatate
- Mie de ce nu mi-a spus nimeni?
- Verde Ursuz in bucatarie
- O sa...
- Si totusi...
- L.I.F.E.
- I'm a couch potato
- Eu.
- O sa fie bine
- Pentru Verde Ursuz
- Diminetile pierdute
- O cafea buna se cunoaste de dimineata
- Skinny
- AaRON-Lili
- Subliminal
- O zi cu soare
- Antipatica de mine
- Catelul crem si bej
- J'en ai marre!
- Veste fara poveste
- Where do I begin to tell the story of how great a ...
-
▼
Dec
(33)
50
(74)
acasa in viena
(12)
adevaratul verde ursuz
(202)
aici ne-am chinuit neuronii mai mult decat de obicei
(24)
aiurea-n tramvai
(458)
bbberlin
(4)
cantec pentru a te face sa zambesti
(285)
cu inima cat un purice
(158)
fericirea sta intr-o ceasca de ceai
(212)
imi doresc
(100)
intr-o zi... o sa scriu o carte despre tine
(66)
ipocritii nu mi-au placut niciodata
(13)
iubire etc.
(214)
lamultianimie
(8)
leapsa
(10)
maria
(3)
melancolii si firimituri
(256)
micul Paris
(687)
mie-mi plac
(54)
my precious to do list
(190)
nepasare
(78)
o carte
(71)
pentru verde ursuz de la strainii calatori printre randuri
(5)
povesti cu si despre carturesti
(21)
tu ai miros de soare
(82)
un fel de stare de bine
(229)
un fel de stare de rau
(112)
un soi ciudat de erotism adolescentin
(75)
ursuzonime
(43)
varugamsavacumparatibilet
(20)
verde ursuz in bucatarie
(27)
VLP la MTV Romania
(1)
Eu mai am doar o bunica...dar viata, viata mea...s-a indepartat prea mult de ea...sufletul inca mai cutreiera prin odaile copilariei mele...vreau sa mananc sau macar sa adulmec....cozonacii cu nuca ai bunici mele...oare mai poate sa faca anul asta!?
ReplyDeleteNu cred...si nici nu mai are pentru cine...!
bunicii!
ReplyDelete