Ikea freak sau cum mi-am petrecut sfârşitul săptămânii

Vine, vine primăvaraaaaaaa! Abia aştept. Se simte în aer (mă rog, nu în Bucureşti), în copaci, în iarba din parcuri, în ghioceii care au apărut din ianuarie. Parcă văd că mâine ninge.  În altă ordine de idei, mâine am examen la literatura americană. Dacă am învăţat? Hmm, let’s just say că se putea şi mai bine. Faptul că vorbesc la trecut (deşi mai am muuuulte ore în care aş putea să învăţ) e o dovadă clară a responsabilităţii de care dau dovadă de când am crescut. Cred că de la douăzeci de ani încoace, dar până pe la 70, mai e vreme. Bun. Dar nu despre asta voiam să vă povestesc, ci despre cum mi-am dat seama că I’m a Ikea freak. Well, aseară am ajuns la Ikea pentru a patra oară într-o singură lună. Iar drumul a fost cu adevărat minunat. M-am distrat. Mai vreau. Şi dus, şi întors. Şi nu aveau prăjitură cu caramel, dar sunt convinsă că voi reveni. Cred că subconştientul meu (asta şi alinierea planetelor) mă aduce la Ikea din cauza dorinţei lăuntrice (şi puternice şi care mă stăpâneşte aproape de când aveam blog pe 360) de a avea my very own place. Dacă sunt şi mai dubioasă pentru că ştiu deja cum o să arate?! Cel mai probabil, da. Dacă îmi pasă că pot fi şi mai ciudată? Nici că.
Oricum, partea cea mai frumoasă a unui examen e după-amiaza de după. (giggle)
Şi acum să ne rugăm cu toţii să nu ningă mâine.
Să nu uit să scriu mai multe despre minunatul loc care va fi, oriunde ar fi.