Vineri.

N-am inspiraţie. Am intrat numai ca să adaug un blog pe care l-am descoperit tot în dimineaţa asta. Am multe de făcut azi. De fapt, tot ce trebuie să fac este să fiu acolo şi să par concentrată. Da, da, ma interesează mult chestia asta. Continuaţi, vă rog. Cinci luni, cinci luni, nu mai e mult. Ce-ar fi dacă ne-am duce să vorbim cu oamenii pe lângă care trecem pe stradă? Vezi un tip simpatic sau o tipă îmbrăcată fain. Pe el ai vrea să îl inviţi la o cafea, iar pe ea ai vrea să o întrebi de unde şi-a luat rochia şi chiar să mergeţi la cumpărături. Poate ştie nişte locuri mai faine decât cele pe care le ştii tu deja. Ar fi frumos. Posibil dubios, dar dacă ar deveni un obicei, ar fi minunat. Oamenii s-ar saluta toţi între ei, şi-ar zâmbi frumos, şoferii nu ar mai claxona pentru că toţi ar fi prieteni sau măcar cunoştinţe. Utopic, şi totuşi nu atât de imposibil. Friday resolution: să termin de citit Tournier. Să îi dau cartea Danei. (Am inventat verbul a returma ). Vă las pe voi să găsiţi posibile sensuri. Am întrebat-o pe Dana dacă mă lasă să îi scriu numele. Mi-a zis că atâta vreme cât nu îi scriu şi CNP-ul, e în ordine. Corect. Doar că de la o vreme eu mă trezesc întrebând cele mai banale şi stupide lucruri. Mă duc să îmi cumpăr minunata cafea.