Am chef să îngheţ în faţa Ateneului

Mi-e imposibil să adorm la 23.00 dacă mi-am băut cafeaua la 18.00. Şi asta numai pentru că îmi venea să adorm cu capul pe laptop. Începuse să semene dubios de mult cu o pernă. Mi-am revenit. Acum am un chef nebun să mă plimb pe străzi. Pe Victoriei. Sau să îngheţ în faţa Ateneului. Evident, n-am cu cine. Trebuie să ai grijă cu cine te plimbi noaptea pe Victoriei. De câteva zile tot am sentimentul că o să se schimbe ceva. Nu ştiu ce, e doar o stare ciudată. Azi la BCU cerul era splendid. Puteam să număr norii prin acoperişul lor de sticlă. Nu-i aşa că I’m not making any sense? E de la cafea, sunt convinsă. Şi cred că în curând o să vină primăvara. Mai repede decât ne aşteptăm. Ştiu eu sigur. Vineri pun pariu că o să fie zi de cumpărături. Sâmbătă am examen. De ce să pui sâmbăta un examen? Sau duminica?! De când duminica nu mai e duminică? De când nu mai am voie să lenevesc în pat până la 11.00 şi mama să îmi aducă lapte cu cacao? Şi desenele animate pe care le aşteptam cu atâta nerăbdare în timpul săptămânii…
Mă amuză teribil proverbele trunchiate şi combinate cu alte jumătăţi.
„Cine se trezeşte de dimineaţă cade singur în ea.”
„Cine sapă groapa altuia va ajunge departe.”
Atât îmi amintesc acum.
Mă duc să încerc să visez.