aşadar

sunt o fâşie de durere
străpung şi mâini şi piept şi tot
şi cred, chircită pe podea,
că mâine am să mor.
sunt toată numai nebunie,
sunt amintiri şi vise,
sunt ceştile de dimineaţă,
ţigările nestinse.
sunt fiecare geam închis
în fiecare seară,
sunt ploile ce ne-au atins
în nopţile de vară.
sunt fiecare amintire,
sunt fiecare glas,
sunt fiecare ciob de ură
sunt tot ce-a mai rămas.
sunt o fâşie de durere,
o cută de cearceaf,
şi tot eu ştiu că uneori
sunt răul necesar.