mai bine să.

aş vrea să pot închide undeva pentru totdeauna toate stările de rău. dar ele se întorc pe nesimţite şi ne strică uneori cele mai frumoase momente. şi ştiu, ştiu prea bine că nu ţine decât de noi să ne dăm seama că fericirea e în lucrurile mărunte, că nu trebuie să ne lăsăm doborâţi de o tristeţe inexplicabilă pe care începem să o acceptăm fără să ne mai punem niciun fel de întrebări. e iarnă aproape şi casa miroase a ceai negru şi a prăjitură cu ciocolată. nici azi nu aş mai ieşi din casă, dar din alte motive. aş vrea să prelungesc starea aceasta de bine la nesfârşit.
m-am desprins relativ uşor de trecut. acum acesta încearcă să revină prin oamenii pe care i-am lăsat în urmă. a-i primi înapoi ar însemna doar că nu am crescut, că nu m-am schimbat. din fericire însă, câteva luni de zile au fost suficiente pentru a mă transforma într-un om pe care nu îl recunosc atunci când mă privesc în oglindă. şi mi-e bine aşa, în această stare de nepăsare din care sorb cu nesaţ în fiecare zi. şi mi-e rău aşa, fără voinţă şi cu teama că toate acestea ar putea dispărea într-o zi. şi totuşi, lucruri mari se vor întâmpla. lucruri frumoase care ne vor face să zâmbim mai mult decât am sperat vreodată.

edwin collins - a girl like you
Asculta mai multe audio Muzica