02 October 2011
nu mai cred
în întorsăturile neaşteptate ale vieţii, în bunătatea absolută, în oamenii care te privesc în ochi, în zâmbete, în prognoza meteo, în îmbrăţişări, în pelerinele de ploaie, în serile de vară, în dumnezeu salvatorul, în sinceritate, în drumurile marcate, în podurile suspendate, în blocurile cu prea multe etaje, în lifturi, în încuietorile uşilor, în pâinea din supermarket, în termene de garanţie, în vecini, în iertarea altora, în desfăcătoarele de vin, în strângeri de mână, în şireturi, în trepte.
nu mai cred
în întâmplări neaşteptate şi amuzante, în sfinţi pe pământ şi sus în cer, în pâinea fără aditivi, în cuvintele rostite de oameni noi, în ora exactă, în promisiunile pe care ni le facem singuri sau în speranţele pe care ni le şoptim.
cred în etape, în ani, în timp, în inimă, în prezent. în cei care rămân, oriunde s-ar afla.
mi-e dor de voi toţi, în mii şi mii de feluri.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
te înteleg atât de bine.
ReplyDeletemie mi-a luat mai mult timpsă îmi scriu lista de neîncrederi. îmi iau şuturi şi acum de la oameni ce îmi spun că mă vor suna, că va fi bine, că prietenia noastră e de neegalat... şi fug departe, şi uită să mai sune.
îţi doresc să ai parte de minuni.... :)
nu mi-e dor de oamenii care nu mai sună. mi-e uşor să mi-i şterg din memorie. îţi doresc acelaşi lucru. mi-e dor de cei care mi-au rămas aproape, chiar dacă se află departe.
ReplyDelete